Autorul rus, Evgheni Vodolazkin, impresionat de auditoriul român

De fiecare dată când ajung la lansările de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu mă simt de parcă m-aș întoarce pe tărâmul fermecat al copilăriei unde seara la gura sobei ascultam basme cu rolul de Moș Ene. Acea liniște și pace o regăsesc în cele câteva ceasuri petrecute la Humanitas, un punct important de pe harta drumului meu cultural săptămânal.  

În prima luni a lui octombrie am asistat la lansarea romanului „Soloviov şi Larionov” de Evgheni Vodolazkin, apărut în colecția Raftul Denisei.  Lansarea a fost specială întrucât s-a făcut în prezența autorului. La eveniment au luat cuvântul  Evgheni Vodolazkin (autor rus, doctor în științe filologice, specialist în literatura rusă veche), Teodor Baconschi (antropolog religios, autor, diplomat, teolog și politician român, fost ministru de externe al României), Mihail Vakulovski (autor, blogger, dramaturg, eseist, poet, om de cultură, romancier, scriitor și traducător) şi Denisa Comănescu (director general Humanitas Fiction). Lansarea de carte s-a terminat cu întrebări și aplauze pentru  Evgheni Vodolazkin din partea numerosului public prezent la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, iar apoi s-a creat o coadă (ca la hypermarket) de cititori pasionați cu cartea la subțioară pentru a primi autografe.

Denisa Comănescu: Domnul Evgheni Vodolazkin ne-a spus că Romania a fost prima țară în care a fost publicat romanul Laur, cartea fiind în curs de traducere în peste douăzeci de țări la ora actuală. Săptămâna viitoare va apărea în Statele Unite. Iar celelălt best-seller este Soloviov și Larionov. Îi datorăm aceste traduceri impecabile Adrianei Liciu. În 2013 Laur l-a făcut pe Evgheni Vodolazkin steaua noii literaturi din Rusia.
Mihail Vakulovski: Soloviov și Larionov este considerat un detectiv filologic de către ruși, nu un roman istoric, ci mai degrabă ceva legat de filologie. Romanul are două planuri – primul plan este cel din zilele noastre când tânărul Soloviov studiază biografia generalului Larionov și al doilea plan este chiar biografia lui Larionov, care este scrisă de parcă s-ar întâmpla acum. Evgheni Vodolazkin are o obsesie – timpul, mai degrabă atemporalitatea. Timpul este cumva în afara granițelor. Timpul rupe granița dintre realitate și ficțiune.
Teodor Baconschi: Literatura rusă e destul de cronicărească, de narativă, de anecdotică. Nu este neapărat ocupată cu o metafizică a timpului, chiar și la autorii care în oglindă sunt veșnic opozabili, Tolstoi și Dostoievski. Evgheni Vodolazkin nu pare să fie compleșit de un complex mimetic. Nu pare obsedat să fie recunoscut de critica literară în mainstream. Și asta este o autonomie asumată, care aduce considerația și atenția publică pe care o merită oricine iese curajos și onest în afara drumului bătut.
Evgheni Vodolazkin: După cum știți probabil, scriitorilor le place să le facă complimente auditoriului în timpul călătoriilor lor. Eu nu vreau să vă fac un compliment, pur și simplu vreau să vă spun un fapt. Atâtea aprecieri bune și calde câte am primit în România, nu am mai primit nicăieri. Pe mine mă uimește acest public care este un foarte bun și fin cunoscător de literatură. Și într-adevăr sunt foarte impresionat. Vreau să vă spun că este o bucurie că am venit în România. Cineva mi-a spus că România îmi ia din zilele de lucru, iar eu mă gândesc poate să rămân aici. Am putea să ne adunăm, să discutăm, iar eu aș continua să scriu. Eu vreau să mulțumesc colegilor mei români pentru analiza profundă și binevoitoare. Este minunat că poți vorbi și deștept și binevoitor în același timp. Criticii ruși adesea vorbesc fie foarte deștept, fie foarte binevoitor, de aceea România acum ocupă în viața mea un loc deosebit.

 

Verbs describe us
0

Scrie ce simți