Răzvan Mazilu: Publicul trebuie să te urmeze și să încerce să te înțeleagă în orice demers al tău

 

Într-o seară de septembrie în Studio-ul de Operă și Multimedia al Universității de Muzică am avut bucuria de a-l asculta pe Răzvan Mazilu în dialog cu muzicologul și profesorul universitar, Valentina Sandu-Dediu, cu prilejul deschiderii seriei de spectacole-conferință Round Table București. 

Salut acest proiect pentru încurajarea comunicării dintre artist și publicul său, în afara spațiului convențional de la teatru, care îți impune niște limite. Aici într-o discuție liberă, am aflat o mulțime de lucruri interesante despre dansul contemporan, musical, București, și alte subiecte abordate într-un mod rafinat de către Răzvan Mazilu, artistul total care este într-o căutare permanentă.

Mi-a plăcut această conferință-spectacol și mi-a adus aminte de dorința mea neîncetată de a vedea spectacole noi și vechi și de ce acestea sunt importante pentru mine. După părerea mea neînsemnată, doar la teatru, artiștii pot fi văzuți în cea mai bună formă a lor, în mediul lor natural și vital, și faptul că ei ne oferă atât de mult pe scenă în acele ore în care se pot derula mai multe vieți, face din arta spectacolului ceva indescriptibil de frumos și necesar hranei sufletești.

Dacă ajungeți la Teatrul Odeon îl puteți vedea pe Răzvan Mazilu în spectacolele Șaraiman și Un Tango Mas, iar dacă treceți pe la cafe-teatrul Teatrelli veți primi un cadou aparte – Mon Cabaret Noir.  De asemenea Răzvan Mazilu semnează regia unor spectacole precum West Side Story, o producție de mare anvergură a FNT-ului, iar norocoșii aflați în sala de la Conservator i-au putut asculta pe Ana Bianca Popescu și Lucian Ionescu cu 2 cântece din spectacol. În egală măsură de special a fost momentul din Un Tango Mas, spectacol care a trecut de 100 de reprezentații.

“Inevitabil tot ceea ce avem din naștere și tot ce înmagazinăm în noi, ne modifică felul în care privim sau gândim arta.” (Răzvan Mazilu)

Despre meseria sa: Cred că e vorba de o permanentă căutare și de spaima de a nu te anchiloza într-un anumit moment al drumului tău artistic, de a nu te repeta, de a evolua. Mai ales când arta tinde să fie totală și se află în a nu știu câta epocă de post-modernism, cred că un artist trebuie să fie pregătit să înțeleagă și să exprime cumva mai multe zone artistice. Demult dansul se amestecă cu teatrul, cu performance-ul, cu arta vizuală, și atunci mi se pare absolut firesc să încerci, cu curiozitate, să-ți diversifici mijloacele de expresie și să riști să faci ceea ce-ți place foarte mult. Cred că asta este și o trăsătură a zodiei mele, a gemenilor, care se plictisesc repede și vor să se joace. Glumind un pic, și zodia îmi permite o mobilitate, o curiozitate și o poftă de joacă. Eu privesc meseria mea ca pe o joacă pentru oameni mari, o joacă foarte serios făcută.
Genul de muzică preferat: Îmi place totul de la muzica clasică la muzica pop. Creez pe orice este de calitate și orice mă inspiră, de la Bach la muzică lăutărească, de la Leonard Bernstein la Maria Tănase sau la tango argentinian, sau la cabaret, mai nou. Îmi place foarte mult să descopăr tot timpul și să mă regăsesc într-un anumit moment al vieții mele, al traseului meu.
De ce drum și nu carieră: Eu nu mă gândesc la un artist ca la un om de carieră, un carierist, ca la un om de afaceri. La noi. la artiști, drumul este mai spinos, mai plini de umbre, de lumină, de lucruri nuanțate, și atunci prefer să spun traseu. Carieră mi se pare mult prea pragmatic.
Despre relația artist și critic: Mi-ar plăcea să simt din ceea ce citesc că acel cronicar iubește arta și pe artiști, că-i apreciază, le respectă munca, și chiar dacă nu se scrie de bine, să simt în acea cronică sau informare despre, să simt o dorință reală de dialog. În mod normal între un creator și un critic trebuie să fie un dialog, o comunicare, din care să învețe amândoi. Îmi place să mai simt ceva în ceea ce scrie cineva, informarea, informația. E foarte important ca cel care scrie să fie un vizitator frecvent al fenomenului despre care scrie și nu unul tangențial. E foarte important să fie informat, să fie cultivat, chiar dacă nu are experiența scrisului sau experiența cronicii neapărat.
Despre genul de spectacole preferat: De câțiva ani încoace forma care mă definește cel mai bine și pe care îmi place să o aduc pe scenă este spectacolul muzical, musical sau spectacolul de teatru cu momente muzicale. Evident că este ceva la început la noi pentru că musicalul în România nu are tradiție. E o știință anume pentru musical și o tehnică anume. E legat și de teatrul liric, dar e legat și de teatru. E un gen foarte complex tocmai asta îmi place. Într-adevăr noi artiștii din România suntem la început de drum în musical, dar și cronicarii trebuie să înțeleagă că sunt și ei în egală măsură la început de drum în a face cronică de musical. În orice caz trebuie să fii un om informat, pentru că genul are o istorie foarte bogată, care începe la începutul secolului XX și se continuă astăzi într-o adevărată uzină de musical și într-un adevărat business, dar foarte calitativ. Și atunci e bine să creștem împreună, și artiștii, și creatorii, și cronicarii.

Round Table București este un proiect al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, proiect cultural finanțat în cadrul programului cultural „EȘTI BUCUREȘTI” oferit de ArCuB.

Verbs describe us
0

Leave a Reply