Ora de aur într-o seară arămie de toamnă la Humanitas

“Cu toții aveam datoria să ne spunem povestea.” (pag. 164, Ora de aur, de Ann Leary)

Marți, 15 septembrie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu am avut bucuria de a asista la o nouă lansare de carte din colecția Raftul Denisei, și anume romanul Ora de aur, de Ann Leary, apărut la Editura Humanitas Fiction.

Denisa Comănescu: “Ora de aur este o carte care pe mine m-a binedispus. Foarte rar am găsit un personaj feminin în literatură cu o astfel de dependență și felul extraordinar în care e tratată în acest roman, cu fabulațiile, cu amneziile, cu găurile negre, cu visele, nu am întâlnit-o nicăieri. Este un roman foarte puternic, scris cu un ritm perfect, cu o mare stăpânire a mijloacelor scrise, cu o construcție impecabilă și mai ales cu niște personaje vii, pregnante. Mie cel mai mult mi-a plăcut gunoierul, de care se îndrăgostește Hildy în adolescență și la care, când cerul se închide, se întoarce să trăiască această extraordinară poveste de dragoste crepusculară.”
Irina Margareta Nistor: “Cartea are o traducere despre care pot să vă spun într-adevăr că este foarte frumoasă, începând cu titlul care este mult mai poetic și poate când se va face filmul cu Meryl Streep și Robert de Niro va fi preluat chiar acest titlu pentru că mi se pare mult mai inspirat decât titlul original. Este o carte extrem de romantică, care mi-a plăcut atât de mult încât atunci când m-am apucat de ea, nici că am făcut altceva, ceea ce o să vi se întâmple și dumneavoastră. Nu știm cine va regiza filmul, dar știm că adaptarea cinematografică nu va fi făcută de Ann Leary, soția lui Denis Leary, actor și scriitor. Oare el va primi un rol în acest film?”
Irina Bojin: “Am perceput-o pe Hildy ca o persoană în carne și oase pe care chiar mi-ar fi plăcut să o întâlnesc. Ca traducător al romanului, am încercat să redau prin anumite cuvinte sau expresii, oscilația ei între bravadă și vulnerabilitatea ei și bineînțeles umorul, pe care nu și-l pierde practic niciodată. Sunt foarte multe personaje foarte interesante în roman. Sunt foarte mult situații. Fără nici o îndoială vă veți recunoaște într-un personaj sau o situație și cartea vă va fi foarte apropiată din această cauză. La fel ca Hildy, o să vă dați seama că suntem actori și spectatori în propria noastră viață.”
Ioana Bâldea Constantinescu: “Nu există vicii secrete. Există doar vicii asumate și vicii neasumate. Sunt vicii pentru care te duci în pivniță și vicii pentru care la un moment dat pleci cu mașina fără să-ți aduci aminte ce ai făcut. Mie artificiul acesta al adicției mi s-a părut narativ foarte interesant pentru că sunt acele momente pe care ea nu și le aduce aminte, iar aici autoarea Ann Leary construiește un narator care se deconstruiește singur, care-și dinamitează narațiunea. Ceea ce face Hildy tot timpul, și asta este o lovitură tipic de narațiune americană de maestru, ea se îndoiește de veridicitatea propriei povești.”
Laura Câlțea: “Felul în care sunt povestite lucrurile dificile și autoironia ei o salvează de la condiția tragică. Pe mine m-a fascinat din punct de vedere psihologic ideea de casă ca imagine a inconștientului și a psihicului uman. Cu o generație în urmă, mătușa lui Hildy era vrăjitoarea satului, cea care citea gândurile locuitorilor, iar în timpul narațiunii romanului, funcția aceasta era preluată de psihiatrul satului. El are acela la care oamenii se duceau și îi spuneau ceea ce aveau pe suflet și el îi ghida.”
Iuliana Alexa: “Hildy Good, naratoarea acestei cărți, este dependentă și are episoade de psihoză în care tu cititorul nu-ți mai dai seama ce se întâmplă de fapt. E ce se întâmplă în capul lui Hildy. Mi se pare extraordinară sondarea aceasta psihologică în dependența sa, pentru că în nici un moment narațiunea nu este pierdută și îți dai seama că face un exercițiu de trecere în alt tip de filtru cognitiv. E ca și cum ai privi lumea de deasupra, din alt eu, din altă perspectivă, nu e ușor să faci asta. Adicția mi se pare una dintre cele mai mari și sfâșietoare capcane ale condiției umane.”

Verbs describe us
0

Leave a Reply