Press Pass te acreditează la Festivalul George Enescu

TEXT și VIDEO: Cunoaște-i pe 30 dintre artiștii participanți la Festivalul George Enescu prin citirea cărții lui Marius Constantinescu, care este jurnalist oficial al festivalului din anul 2005, iar realizările sale sunt impresionante și demne de urmat. Așadar, pasionaților de arta interviului cultural, vă recomand ca material de studiu cartea lui Marius Constantinescu. În prima luni de septembrie, la Librăria Humanitas Kretzulescu a avut loc lansarea cărții Press Pass – interviuri și însemnări de jurnal de la Festivalul Internațional George Enescu. La eveniment au luat cuvântul Lidia Bodea, director general Humanitas, Oana Dragulinescu, manager cultural și domnul Dan C. Mihăilescu, critic literar.
Lidia Bodea: “În timpul festivalului George Enescu, ne îngăduim un intermezzo editorial și bucuria acestui intermezzo editorial ne-o prilejuiește din nou Marius Constantinescu, ziarist al festivalului de câteva ediții bune încoace. Press Pass este ecusonul cu care noi, la rândul nostru, cei care n-avem privilegiul de intra în culise și de a lua interviuri numelor mari de pe afișul festivalului Enescu, putem totuși ajunge în festival. E o carte frumoasă pentru că înăuntrul ei pe cele două paliere care dau construcția cărții, cel confesiv și cel al interviurilor, ne întâlnim din nou cu oameni îngenunchietor de frumoși. Toți cei intervievați de Marius Constantinescu sunt din acea categorie care pur și simplu pe mine mă uluiește. Sfârșesc întrebându-mă cum de poate specia să nască astfel de splendori umane.
Ioana Dragulinescu: “Marius combină pasiunea pentru muzică și frumos cu o muncă teribilă. Ca să ajungi însă la interviul acela bun trebuie să reușești să spargi un pic carapacea pe care și-o pun artiștii ca să se protejeze până la urmă. Îți faci de obicei 5 întrebări pentru că impresarul îți spune că ai doar 5 minute, după care îți mai faci 5 întrebări, pentru că te gândești că poate ai noroc, ai o zi bună și Dumnezeu e cu tine și-l mai ții 5 minute și îți mai faci 5 întrebări că te gândești, dacă îmi răspunde monosilabic și eu nu voi fi pregătit. Ți-e frică să rupi contactul cu ochii intervievatului de teamă că atunci când te vei uita la întrebare o să pierzi magia aceea care s-a creat. Sunt sigură că Marius avea 50 de întrebări pentru fiecare om. Și în carte veți găsi magia și pe oamenii aceștia dezgoliți de toate zidurile pe care le-au pus în jurul lor și mărturisind pentru o secundă ceea ce nu s-au gândit nici ei că vor mărturisi.”
Dan C. Mihăilescu: “Dincolo de suma de cunoștințe enormă din muzică, Marius Constantinescu are o pledoarie minunată pentru natural și pentru emoție. Observați că mai ales nobilimii îi e foarte greu să ajungă la emoție. Emoția este ceva carnal, senzorial, este servitoarea gândirii, a rațiunii. Noi gândim, noi nu simțim. Dincolo de savanteria cu care își pune diagnosticul în pagină, știe foarte bine să ne spună unde duce propriu-zis chintesența bucuriei muzicii și care este extazul, pielea de găină. A face elogiul pielii de găină știind bine să intri pe sub pielea tuturor acestor 30 de personalități, una mai pretențioasă decât alta, e un lucru mare. El nu se bucură personal de performanțele lui, el se bucură de muzica dinlăuntrul lui. Se bucură de frumusețea pe care o aspiră. Și aici am doar o singură comparație în România: numai eu mă bucur de cărți așa cum se bucură Marius Constantinescu de muzică.”
Marius Constantinescu: “Mă bucur că această carte a apărut în inima festivalului. Una dintre imaginile care-mi sunt extremi de dragi este când văd oamenii răsfoindu-mi cartea înainte de un concert. Am făcut o colecție de amintiri în ultimele două ediții ale Festivalului George Enescu, la îndemnul unui prieten foarte bun, căruia vreau să-i mulțumesc, Răzvan Penescu. Dacă avem astăzi două jurnale de festival 2011 și 2013, acest lucru i se datorează exclusiv lui Răzvan Penescu, inițiatorul LiterNet, cel care mă primește cu tribulațiile mele profund personale, eminamente subiective, teribil de incomplete, fără comentarii cu un simplu mulțumesc. El a fost motorul care a stat în spatele acestui jurnal. Am crezut inițial că va fi ceva greu. Să scriu în fiecare zi? El nu mi-a cerut să scriu în fiecare zi. Mi-a cerut scrie când poți și cât poți. Am zis, nu, hai să facem în fiecare zi, să fie jurnalul melomanului grăbit și jurnalistului fugărit, ceea ce sunt eu. Și nu e foarte greu, dar nici ușor. Și astăzi eram împușcat din 3-4 direcții și am zis: Nu, mai întâi trebuie să facem cronica și apoi ne ocupăm de toate celelalte lucruri. Mă furnică degetele câteodată să scriu o impresie, o imagine, un crâmpei. Dacă veți parcurge cartea, veți vedea că sunt însemnări care sunt întinse pe maximum cinci rânduri. Chiar dacă experiența e mare și-și spune cuvântul, acest nucleu al emoțiilor și al fericirii și nostalgiei că s-a terminat festivalul, acesta rămâne și acum.”

Verbs describe us
0

Leave a Reply