În călătorie spre Tibet cu o nouă carte de la Editura Humanitas

Am cartea „Hotelul de pe acoperişul lumii. Cinci ani în Tibet“ de Alec Le Sueur  pe birou și miroase a hârtie proaspătă, parcă tocmai a fost scoasă din tipar. Mirosul prospețimii este întotdeauna benefic pentru că îți readuce aminte de importanța noului în viața ta. O carte ca un pașaport spre Tibet, înainte de a intra în posesia sa, am fost introdusă în lumea 293 de pagini  de către Ana-Maria Caia  (scriitor), Vlad Mixich (jurnalist), Radu Paraschivescu (scriitor), Simona-Gabriela Vărzan (traducător) şi Sega (scriitor) la Librăria Humanitas Kretzulescu.

 

O minte iscoditoare poate face doar câteva minute să pară ore. („Hotelul de pe acoperişul lumii. Cinci ani în Tibet“ de Alec Le Sueur  )

 

Radu Paraschivescu: “În carte avem schimbarea de modus operandi a celui care se trezește în cu totul altă conjunctură decât cea cu care era obișnuit. Avem contrabalansarea dintre momente comice și momente câtuși de puțin comice, în momentul în care se vorbește despre relațiile dintre Tibet și China, despre istoria ultimelor decenii, despre chestiunea cu Dalai Lama, despre cenzură, despre execuția pentru furt. Alec Le Sueur se duce într-o zonă teribil de incomodă, unde trebuie să fii adaptat, să înveți din mers, să știi toate formele de relief sufletesc mai degrabă decât cel geografic. Cu cartea asta în mână, faci totuși un pas și găsești o cheie spre o ușă.”
Ana-Maria Caia: “Alec Le Sueur ajunge într-un Tibet, care nu e de vis, și asta mi-a plăcut la autor, care nu e vrăjit, nu gândește o lume din asta magică, nu se duce spre domenii care i-ar fi străine, nu vrea să ne arate că e un om de mare spiritualitate, ci pur și simplu povestește viața dintr-un hotel tibetan și mai ales ciocnirea civilizațiilor. Vedem un Tibet din anii 80 care nu s-a schimbat foarte mult în zilele noastre, se pare că e un Tibet rezistent la schimbare, pe care niște tovarăși chinezi, dar și niște tovarăși occidentali încearcă să-l civilizeze.”
Sega: “În călătoriile mele am întâlnit tibetani în nordul Indiei, unde Dalai Lama împreună cu cei care au fugit în 1959 din calea chinezilor s-au refugiat. Am mai întâlnit acești oameni pe care noi îi numim șerpas – oameni care trăiesc la înălțime, tibetani la origine, dar astăzi nepalezi, trăind în Munții Himalaya din sudul Tibetului. I-am cunoscut încercând să ajung și eu ca mulți turiști occidentali la tabăra de bază, plecând cu o mentalitate ușor neadecvată realității. O să citiți niște scene delicioase despre turiștii japonezi care sunt foarte ambițioși și vor să urce munții din jur și vin cu tot felul de tubulețe de oxigen și apar tot felul de situații amuzante.”
Simona Vărzan: “Este aparent o carte pe care o citești pocnind din degete. Și eu sunt expată la rândul meu și îmi închipui ce a putut să simtă autorul în acele momente. Este o călătorie inițiatică pentru el și a fost și pentru mine, o formare și o îmbogățire culturală. Am aflat multe și despre fauna Tibetului chiar, sunt anumite scene. Mi-a plăcut foarte mult s-o traduc și pentru faptul că acest tragi-comic făcea un pic mai ușoară dezvăluirea acestei lumi, care este diferită de a noastră, dar nu mai bună sau mai rea. ”
Vlad Mixich: “Alec Le Sueur a urcat până la 5480, eu am ajuns până la 5416. Vă mărturisesc când am citit am simțit o invidie – Uite, m-a depășit cu 40 de metri! E mai bun decât mine! Când urcam trecusem la un moment dat de un prag 4500 după care începi să te simți destul de aiurea. Într-o seară șerpașul care era ghidul nostru m-a luat deoparte și mi-a pus exact aceeași întrebare pe care a primit-o și Alec Le Sueur : Nu vă supărați că vă întreb, nu vreau să vă jignesc… După ce și-a cerut jumătate de oră scuze, în sfârșit m-a întrebat: Ce dracului căutați aici? Adică, de ce să vii aici? De ce să te chinui să urci aici? Care-i rostul? Ați și dat bani pentru asta?”

Verbs describe us
0

Leave a Reply