Lansare de carte: Patimă și desfătare, Humanitas

 

„Masculinitatea și onoarea fac acum casă bună , oferind tinerilor pretexte pentru a-și dovedi virilitatea în jocul duelului. Noi tipuri se conturează pe scena modernizării. Apare acum dansatorul de profesie, cel care își pune trupul și picioarele în joc, modalitate unică de a pătrunde în saloanele celor mari. Mihail Kogălniceanu oferă portretul unui astfel de dansator, care întruchipează trăsăturile unei epoci de tranziție Gazetele se amuză construind imaginea galantului, berbantului și a craiului.” (Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750–1860), de Constanța Vintilă-Ghițulescu)

Ploaia conștiincioasă nu m-a oprit din a participa la lansarea volumului „Patimă și desfătare . Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească (1750–1860)“ de Constanța Vintilă-Ghițulescu  de la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Împreună cu autoarea, la evenimentul de lansare al cărții au luat cuvântul istoricii Andrei Oişteanu şi Ovidiu Cristea, scriitoarea Ana Barton şi jurnalista Iuliana Alexa, iar moderatorul a fost Cătălin Strat, redactor Humanitas.

Cătălin Strat: „Cartea este o explorare în viața cotidiană românească de acum 150-200 de ani. Orice explorare presupune imaginație și curaj. Orice expediție presupune un echipament bun și o bună pregătire. Nu oricine poate intra într-o arhivă și poate citi documente cu slove. Nu oricine poate face transliterări și transcrieri. Constanța Vintilă-Ghițulescu dovedește că înainte de toate că pentru a aborda un subiect de istorie românească din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea ai nevoie de aceste abilități profesionale.
Andrei Oişteanu: „Încă de la prima lansare a autoarei din 2004, m-am gândit cât o să poată să schimbe această domnișoară cu chip adolescetin dintr-un domeniu atât de complicat cum e istoria. Ea a croit un drum nou. O consider pe Constanța Vintilă-Ghițulescu un lider de generație și de modificare a paradigmei. Studiile de doctorat în Franța au ajutat-o să sincronizeze istoriografia română cu istoriografia franceză. Ne-am obișnuit cu istoria mare despre regi și regine, uitând de fapt esențialul, istoria mică a târgoveților, a boiernașilor, a robilor. Este o carte excelentă de istorie a mentalităților și v-o recomand cu căldură.”
Ovidiu Cristea: „Cred că este o carte foarte importantă și deopotrivă frumoasă, pentru că este cel puțin sentimentul pe care eu l-am încercat citind-o. Mi-a evocat foarte multe imagini. Am amintit deja de Jane Austen. Capitolul dedicat cartofului mi-a adus aminte de tabloul lui Van Gogh consacrat mâncătorilor de cartofi. Mirosurile mi-au adus aminte de un tablou al lui Rembrandt despre boul jupuit. Există părți de asemenea referitoare la obiceiuri, la taverne, la cârciumi, la jocurile de noroc și muzicile cu care semenii noștri își petreceau timpul liber.
Iuliana Alexa: „Aș vrea să laud meritele filologice ale acestei cărți. Dincolo de faptul că este un autor de detaliu, Constanța este o naratoare și o povestitoare fermecătoare, pentru că are talentul de a pastișa în cel mai natural și mai elegant mod limbajul pravilelor și documentelor pe care le citești, astfel încât să nu existe nici o ruptură între discursul ei narativ, istoric, științific, contemporan, foarte erudit, și limbajul acelor texte pe care le readuce la viață. Poate folosi cu o naturalețe extraordinară niște termeni care nu mai fac parte din limba actuală, al căror sens e emergent din context și dau farmec narațiunii.”
Ana Barton: „Aș vrea să vă vorbesc despre dar. Am citit cartea asta și am mers cu ea, n-am putut să mă opresc niciodată să simt că autoarea i-a dat oricărui cititor care ține în mână cartea asta dragostea ei pentru această istorie, pentru această epocă. M-au impresionat foarte mult rețetele și personajele-sursă ale rețetelor. I-am ținut minte numele Saftei Cantacuzino pentru flamboaiantul nisetru pe care l-a făcut și pe care n-aș avea curaj să-l fac niciodată. Este o carte fără personaje secundare. Toate sunt personaje principale. Uneori aroma de cuișoare, de scorțișoară m-a dus pe mine în copilăria mea cu străbunică-mea, cu bunica mea și cu prietenele lor cu oameni și vremuri care erau mult mai aproape de lumea din cartea Constanței. Eu am apucat puțină aromă, pe care mi-au dat-o oamenii din carte. Nu știu cât de adevărată este zicala aceea că ești ceea ce mănânci, dar în mod sigur ești ceea ce citești și dacă nu ești, devii.”
Constanța Vintilă-Ghițulescu: „Oamenii nu aveau atât de multe lucruri în anii 1750-1860. Casele noastre sunt depozite astăzi. Neavând atât de multe lucruri, raportul oamenilor cu obiectele din casă era mult mai strâns și mult mai afectiv. Totul avea o valoare pentru că totul putea fi vândut sau furat. Veți găsi în carte o lume care învață să citească, să meargă la bal, să folosească furculița, dar care trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, pentru că bolile sunt mult mai greu de stăpânit față de zilele noastre. M-am bucurat să scriu această carte și sper că și dumneavoastră vă veți bucura să o citiți.”

Verbs describe us
0

Scrie ce simți