Cui i-e frică de Virginia Woolf? un spectacol în vârstă de 2,921.94 de zile

Spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee se joacă de 8 ani de zile cu peste 100 de reprezentații atât pe scenele bucureștene cât și în țară. De 8 ani, aceeași distribuție, iar cele două regizoare,  Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, sunt prezente la fiecare reprezentație.  Au atins suta spectacolelor și Florina Gleznea, Ionuț Grama, Sînziana Nicola și Emil Măndănac mai au lucruri de descoperit la personajele cu care au crescut ca actori și ca oameni.

Eduard Albee spune într-un interviu video că orice piesă care poate fi descrisă în trei fraze durează cât trei fraze și că întotdeauna personajele pe care le creează în piesele sale sunt mai interesante decât personajele din realitatea cotidiană, deși teatrul său este despre tot ceea ce se întâmplă în viață, nu are niciun element fantastic. Un amănunt interesant este faptul că a introdus două citate din piesa Un tramvai numit dorință srisă de Tennessee Williams pentru amuzamentul amândurora. Unul este replica lui Geoge; Flores, flores, flores para los muertos! , iar celălalt citat îi aparține Marthei, dar rămâne să-l aflați voi.

Într-o seară de vară pe când destinațiile de concediu sunt focusul principal, iată că destinația de timp liber a bucureștenilor a fost la Godot Cafe-teatru pentru a vedea spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf? Cel mai mic spectator era o fetiță blondă care a fost fascinată de Martha și râdea cristalin la fiecare replică pe care o înțelegea. Când nu înțelegea ce se spunea pe scenă îi întreba o întreba în șoaptă pe mama sa. La final credeam că va ieși din sala de spectacol în brațe dormind, dar nu a fost așa. Micuța spectatoare probabil la fel de mică precum spectacolul (8 ani) a ieșit de mână cu mama sa și mi-a spus că i-a plăcut la teatru. Cum să nu rămâi plăcut impresionat de astfel de prichindei? Ei sunt cei care îți aprind în suflet o speranță că teatrul nu e efemer atât timp cât îl facem parte din viețile noastre din fragedă pruncie. Asta nu înseamnă că spectacolul este unul pentru copii, depinde de fiecare părinte în parte, de temperamentul copilului…

Cu siguranță părinților și  bunicilor noștri le va plăcea Cui i-e frică de Virginia Woolf? și se vor simți fermecați de povestea celor  4 oameni în căutarea înțelegerii, cooperării și comunicării în cuplu. E o piesă scris în 1963 dar subiectul este cât se poate de actual și poate fi un fel de terapie în oglindă pentru spectatori. Actorii dau tot ce e mai bun din ei și la final aplauzele sunt pe măsură. Totuși, cum îi revin actorii după asemenea roluri solicitante din spectacole lungi de aproape 3 ore?  Nu am găsit răspunsul la această întrebare, dar nu mă grăbesc prea mult în a-l afla pentru că există o forță supranaturală a teatrului, o magie, un mister și o bucurie de a fi în sala de spectacol. Și parcă nu vrei să despici mereu firul în patru. Totuși, uimirea rămâne.

Dacă nu am aflat cum se încarcă energetic actorii, măcar am avut câteva minuțele prețioase în preajma lor înainte de a intra în scenă. Vă invit să vedeți și voi:

Verbs describe us
0

Leave a Reply