Un apartament la Paris plin de cititori bucureșteni și nu numai

Într-o miercuri de august, când Bucureștiul fusese țintuit în timp de valurile de căldură care anunțau fastuos dominația verii asupra oricărei inițiative de mișcare în afara aerului condiționat, eu mi-am luat frica de leșin în dinți și am ieșit pe stradă. Nu am rezistat mult, doar până la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Acolo era lansarea cărții Un apartament la Paris, de Michelle Gable. 

Am fost la Paris acum multă vreme și o reîntoarcere la acel voiaj printr-o carte este mai bună ca orice limonadă pe care am băut-o în brasseria de lângă Muzeul Madame Tusssauds. Aveam și eu un fix pe vremea aceea. Să merg la acel muzeu. Tocmai decedase Michael Jackson și când intrai în muzeu se auzeau țipetele fanelor din concerte și muzica lui. La statuia lui era o coadă imensă. Ce ți-e și cu celebritatea astea postumă…

Dar să revenim la carte, mirosea a tipăritură proaspătă, un contrast cu senzația pe care o retrăiam prin mica amintire pariziană de acum 60 de ani (îmi place să adaug o cifră în plus la anii ca să-i îngreunez un pic). Mi-am cumpărat Un apartament la Paris, de Michelle Gable, și m-am așezat în liniște într-un colț pentru a asista la lansarea sa. Spre bucuria mea, am observat că au fost aplauze după fiecare cuvântare, iar numărul oamenilor interesați de noua apariție editorială Humanitas Fiction nu a intrat în vacanță, ba chiar se opreau și oameni de pe stradă să vadă despre ce este vorba înăuntrul librăriei. Evenimentele care au loc vara în perioada concediilor și care strâng la fel de mulți oameni ca în tot restul anului, mă încântă nespus : în primul rând pentru că îmi plac și susțin orice fel de întâlnire dintre public, autori, artiști, jurnaliști, profesori, istorici, critici, personalități culturale și în al doilea rând pentru că prezența în număr mare indiferent de anotimp la un eveniment cultural înseamnă că mai avem o șansă să nu ne pierdem identitățile umane ]n inumanul impus de unele canale informaționale… Dar mai sunt și momente benefice vieții sufletești, nu doar dăunătoare! Dacă ne rupem din timpul nostru și, în loc să facem altceva, preferăm să participăm la un eveniment cultural, acest lucru înseamnă că avem nevoie, că  ne trebuie și că ne hrănim sufletește din ceea ce se petrece acolo și că mai ales ne îmbogățim printr-o o carte.

Denisa Comănescu: “Un apartament la Paris” este o carte foarte potrivită pentru această perioadă de vară, pentru că te cufundă cu ușurință în lumea pariziană. Este vorba despre lumea pariziană de la începutul secolului XIX și începutul secolului XX și un Paris contemporan văzut prin prisma unei tinere americance trimisă de firma expertă în mobilă și obiecte de epocă europene. Ideea de a scrie acest roman i-a venit lui Michelle Gable de la agenta ei literară, care în 2010 i-a trimis mai multe articole din ziarele franțuzești, care vorbeau despre deschiderea acestui apartament. Autoarea a început cercetările. A lucrat mult în bibliotecile pariziene. A vizitat apartamentul. A făcut incursiuni în La Belle Epoque. E un roman ușor, de vară, care te inspiră și te îndreaptă spre a studia perioada din La Belle Epoque, extrem de interesantă, cu peisajul ei flamboiant, cu personalitățile de atunci, cu cafenele toate pline de istorie.

Monica Neațu: Termenul de La Belle Epoque este un termen nostalgic pentru francezi. Se spunea că pe vremuri, Parisul era un babilon modern. Parisul beneficiază în această a doua jumătate al secolului XIX de nașterea unui mit modern, poate primul mare mit urban – Parisul este văzut ca orașul tuturor experiențelor posibile. Tot aici se naște moda. Din acest miraj parizian unde puteai să guști toate plăcerile mai mult sau mai puțin interzise ale vieții fac parte și demi-mondenele. Doamna Marthe de Florian, cea care a deținut apartamentul despre care se vorbește în roman, a făcut parte din această categorie a doamnelor șarmante, greu de definit, de multe ori asociate geishelor și altor fenomene din spațiul oriental. În realitate sunt un fenomen tipic parizian – doamne care reușeau să decojească o avere cum reușești să decojești un ou, cu o viteză extraordinară.
Sandra Ecobescu: Încercările oamenilor de a tinde spre artă fac lumea din roman și mai fascinantă. Mie mi se pare interesantă această abordare – o doamnă din zilele noastre, indiferent de vârsta pe care o are, citind aventurile lui Avril în acest Paris contemporan, care citește la rândul său jurnalul lui Marthe de Florian, călătorește în trecut, își reanalizează destinul și viața și o poveste personală destul de complicată, legătura cu mama ei. Sunt foarte interesante aceste personaje feminine care ne ajută să ne punem anumite întrebări, să găsim anumite răspunsuri.
Marius Constantinescu: Pe lângă toată această imagine a demi-mondenei, este dandy-ul reprezentat de Contele Robert de Montesquiou, un personaj foarte interesant de descoperit, în jurul căruia au gravitat unele dintre cele mai importante personaje din La Belle Epoque. Mă gândeam în timp ce vorba doamna Neațu despre excesul și exuberanța acestei perioade, despre șampania care inundă străzile Parisului, la celebrele afișe de art nouveau. În această carte veți găsi Parisul Operei Garnier, Parisul Galeriilor Lafayette, borne a ceea ce înseamnă frumusețea pe care o generează La Belle Epoque. Dar veți găsi și partea întunecată a Parisului în care se ascund secrete.

 

Verbs describe us
0

One thought on “Un apartament la Paris plin de cititori bucureșteni și nu numai

  1. Asa este ,setea de cultura nu are anotimp,sex , varsta si nu tine cont de starea sufleteasca a individului .Este o sete perena mai ales cand se alege atmosfera lumii din la Ville Lumière cu toate canoanele de oras rafinat,cu fascinul La Belle Epoque conservat cu orgoliu si inundat de champagne dar si cu mistere umbroase de descoperit!O carte care merita a fi citita din scoarta in scoarta si care te poarta in mirificul Paris ,visind chiar si pe o umila banca in Parcul Cismigiu!!!

Leave a Reply