Rodica Mandache: Eu nu sunt o ființă obosită. Îmi place ce fac și nu obosesc.

Cu peste 50 de roluri în teatru, peste 30 de roluri în filme, doamna Rodica Mandache este o actriță specială și totală a artei teatrale și cinematografice românești. Energia sa demonstrează că vârsta e doar un număr pe care îl putem folosi sau nu în favoarea noastră și a celorlați. Pentru ceilalți este profesoară la Universitatea Hyperion.

O picătură de cultură, artă și suflet tânăr cu doamna Rodica Mandache, pe care o vom avea bucuria să o vedem și revedem în stagiunea 2015-2016 în spectacole ca: Omul cel bun din Seciuan de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu, Trei generații, Un tramvai numit dorință, Titanic Vals, Natură moartă cu nepot obez, Când Isadora dansa, Pyramus & Thisbe 4 You, joi.megaJoy de la Teatrul Odeon – și o premieră a domnului Radu Afrim, numită Afaceri de familie. 

Valorile de familie ieșeancă  Eu și toată generația mea am trăit într-o perioadă foarte săracă. De fiecare dată aducea câte o prăjitură mică și o împărțea. În viață am fost în foarte multe locuri și am mâncat foarte multe lucruri bune, dar cel mai bun a fost prăjiturica aceea de la mama.

Familia înseamnă ceva imens. Iubirea mamei te clădește. Poate de acolo este obligația mea de a fi bun cu oamenii. Generozitatea și bunătatea pe scenă de acolo provine.

Șapte ani de acasă înseamnă să te formezi, să simți dragostea părinților, fraților. Eu nu cred că am fost vreodată mai fericită decât când mă adunam cu cei 4 frați ai mei și citeam. Amintirile de atunci sunt foarte puternice și tot ce fac compar cu atunci.

Era foarte bine la Iași. Mama mea era foarte severă. Eram obligați să facem lucruri după legea mamei, nu trebuia să o încalci. Trebuia să-ți respecți profesorii, nu ca azi să-i le spui că nu predau bine. Libertatea trebuie să-și dea mâna cu obligațiile.

Familia e ca religia. Ar trebui de la școală să se înțeleagă importanța familiei. Parcă sunt Rică Venturiano, dar chiar așa e. Fără familie nu ai vector de sens în viață. Familia te face să înțelegi că a fi singur e criminal. Distrugi ceva din bucata de îndumnezeire pe care Dumnezeu ți-o pune la naștere în tine.

Familia, studenții și publicul sunt depozite mari de iubire. Fără public nu aș fi existat. Studenții mei aproape toți fac meseria și asta mă împlinește, îmi spune că întâlnirea cu ei și munca nu au fost degeaba. 

Tot timpul am emoții. Și mă simt obligată față de toată lumea. Te simți obligat să fii bun, să fii firesc, să fii cinstit și asta te face emoționat.

Despre etapele vieții -Există o replică dintr-o piesă a lui Eugen Ionescu „Victimele datoriei” care pe mine m-a emoționat foarte profund : „Era o vreme frumoasă, încă nu murise nimeni.” Nu e numai vorba despre oameni  în acea replică. Perioada din viață între 30 și 40 de ani e cea mai frumoasă. Înainte e perioada de facultate, de liceu când totul e în față și speri să cucerești lumea. Înainte e perioada mai coaptă când simți că ți se ia tot ce e frumos fizic. Eu nu am avut complexe, dar vârsta înaintată nu prea m-am descurcat. Și aici îmi amintesc de o replica a doamnei Mandache din Doamna fără nimeni – „Eu nu sunt pregătită să joc bătrânețea pe scenă.”

Despre noroc: Norocul cred că e de la Dumnezeu și când și-l face omul cu mâna lui. Dumnezeu are grijă de noi toți și trecem prin niște porți și noi trebuie să fim la înălțime.

Sunt multe necazuri care vin și te apără de necazurile cele mari. Mă ajută să trec peste necazuri rugăciunea. Te privești pe tine și te regăsești. Îmi spun că sunt puternică și că trebuie să trec și eu prin asta.

„E mult mai important să iubești decât să fii iubit. Ți se întâmplă mult mai multe lucruri, când îți e greu, reușești mai ușor. Eu nu mă plâng de greu.” (Rodica Mandache)

Despre facultate: Nu știu dacă m-am arătat foarte talentată, dar gestam dragostea pentru teatru, scenă. Când am dat la Institut, se făceau lecții de pregătire și acolo am căzut la clasa regizorului Alexandru Finți. El a crezut cel mai mult în mine. M-a luat din anul întâi să joc la Național. Și el și maestrul meu A. Pop Marțian se uitau la mine ca ceva special. fotografie-a-pop-martian-anii-40-cu-autograful-actorului-8418962

Despre relațiile profesionale: Am avut tot timpul parte de mari șanse. Dar întâlnirea cu Florin Piersic a fost cea mai importantă.Fără el aș fi rămas o actriță bună, talentată, gospodărește așa, dar o întâlnire cu el ca partener zvârlea orice actriță la etajele superioare.Colegii mei au fost toți de aur. Tot timpul te întâlnești cu oameni care te formează.

Andrei Șerban m-a chemat să joc anul trecut în Omul cel bun din Seciuan și toată viața mea s-a schimbat. Am făcut o călătorie în timp când eram colegă cu Andrei la facultate. A fost un rol care mi-a ieșit. Este un spectacol la care alerg. Îmi face plăcere să-l joc împreună cu acel colectiv foarte tânăr. Mi-am dat seama că mă urmăresc pentru că în clipa când greșesc ceva toți se minunează în culise.

Doamna Rodica Mandache, profesor universitar: Am ajuns profesor dintr-o întâmplare. A trebuit să mă duc să-i țin locul Adrianei Șchiopu. Studenții au făcut un coup de foudre și după aceea a început să-mi placă. Eusebiu Ștefănescu m-a cultivat și tot timpul îmi spunea ce fac bine și era într-o mare admirație pt că era un boier și avea o mare cinste în ceea ce privește relațiile umane.Nu-mi dau seama de cât de buni sunt studenții mei de la început. Trebuie să ajuți studenții să se găsească  și să se cunoască. E un noroc să ai oameni talentați în jurul tău.
Alexandru Finți spunea că și un ceas care stă arată o dată pe zi ora exactă. Asta înseamnă că talentul trebuie să-l scoți, să lucrezi la el, să nu-l lași să stea. De foarte multe ori cei care muncesc și au ambiție ajung mai sus ddecât cei talentați. Nu e de ajuns talentul. Dacă nu găsești n studentul respectiv o bază talent încredere bunătate dorință de a se depăși nici nu-ți pui capul, pleci de acolo.

Despre muncă: Să muncim ca furnica este foarte valoros. În Talmud se spune că munca este uleiul din candela vieții. Munca e cea care nu te trădează. Te ajută să te încarci. Munca nu lasă nici un rău să ajungă la tine. De ce să nu muncim cu drag? Lucrurile în care crezi ți le alegi în viață.  
Adevărul și formele sale:„Pe mine mă doare sufletul când trebuie să critic ceva, alții se bucură,” spunea Eminescu. Pe mine mă mâhnește bășcălia.Nu e greu să vorbești ceea ce simți și ce gândești, dar te constă. Nu întotdeauna adevărul e o manifestare bună.
Nu e obligatoriu să vorbim atât de mult. Mai bine facem ceva pentru oameni în loc să-i criticăm.
Orice om are o listă de valori – a lui și cea care se înscrie în societate cea recunoscută de ceilalți. E foarte greu de spus ce face această listă de valori. Important e să fii cinstit, să fii bun, adevărat, să nu-ți faci false dorințe, să-ți înscrii lista de valori în aceste false dorințe.
Respectul e cel mai important, asta m-a învățat bunica mea. Respectul se poate cultiva.

E bine să amintim despre oameni care nu mai sunt, iar doamna Rodica Mandache ne-a făcut un generos cadou sufletesc prin menționarea unor importante nume definitorii ale culturii românești.Un nume important amintit de dumneaei a fost Titus Munteanu, regizor. realizator TV și director TVR.
Critica în meserie: O cronicăreasă a spus că sunt vulgară într-un rol din Caragiale, iar eu pe atunci apăram un rol altfel decât azi, iar Gina Patrichi mi-a spus: Dacă pun sub lupă tot ce ai făcut eu în acest spectacol găsesc toate defectele, dar că vulgară n-ai să fii niciodată. Dacă faci un bine deosebit trebuie să plătești. În nici un caz nu trebuie să te mângâie cineva.

Despre fericire într-o poezie de Zaharia Stancu:

Fericirea e o pasare,

Dar nu o pasare ca oricare alta,

Ci o pasare plasmuita din pulbere de aur.
Pasarea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine si ti se asaza pe umar,
Pe umarul stang,
Desupra inimii
Ti se asaza pasarea fericirii.
N-o vezi,
O simti numai.
Iar daca vrei s-o prinzi
Nu poti s-o prinzi
Nici cu mana,
Nici cu latul,
Cu niciun fel de capcana
Nu poti sa prinzi pasarea fericirii.
Uneori pasarea fericirii
Iti sta pe umar mai mult,
Alteori mai putin.
Si cand ii vine sa plece ,
PLEACA
Zboara ,si se duce in vazduh,
Poate chiar se topeste in vazduh.
Nu stie nimeni,
NIMENI,
Nimeni nu stie
De unde vine pasarea fericirii,
Incotro pleaca pasarea fericirii.
962134023_a
Diana Mihailopol și Doamna Rodica Mandache

Cele mai fericite momente sunt când reușește fata mea – am imprimat la radio un spectacol cu scenariu scris de ea inspirat de Ceaikovski de Nina Berberova. Iar atunci când a luat Premiul UNITER am lăudat-o tuturor ființelor din jur, chiar și obiectelor. (În anul 2014 Diana Mihailopol a fost premiată pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic, intitulat Două nuvele de Mihail Bulgakov.)

Tot timpul învăț.

Suferința este o experiență prin care Dumnezeu ne face să trecem și noi nu trebuie să rămânem repetenți.

Mi-a făcut mare plăcere să fac transcriptul vorbelor sale atât de blajine și atât de gingașe din emisiunea în care marea actriță a fost invitată se numește Acasă la oamenii realității, Realitatea TV.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți