Doamna Nora Iuga: Un zâmbet îmi luminează ziua.

Am avut o bucurie nemaipomenită în posibilitatea de a participa la ultima întâlnire dinainte de vacanță a Intersecțiilor de miercuri, moderate de Svetlana Cârstean la Hanul Gabroveni, în cadrul proiectului București 2021. Am mai fost la alte două dezbateri ale proiectului și 2 lansări ale albumului fotografic București – Portret de artist – găsiți articolele cu video incluse aici, pe LiterNet și  articolul în limba engleză pe Tourist in Romania.

Ce-mi place la era tehnologiei în care ne aflăm este faptul că poți scrie mai multe articole despre aceleași subiecte pe site-uri diferite în limbi diferite. Engleza este colega mea de viață de 2 decenii deja și nu este o limbă deloc complicată, iar prin lexicul său generos, te ajută să te exprimi cât mai divers. Cu fiecare limbă străină pe care am studiat-o ( în gimnaziu și liceu franceza și la facultate spaniola și portugheza), am căpătat noi moduri de a gândi și de a trăi. Mi-ar fi plăcut să studiez germana doar ca să observ schimbările și îmbunătățirile pe care le-ar fi operat această limbă deloc ușoară (după părerea mea) asupra persoanei mele.

Doamna Nora Iuga ne-a povestit despre percepția sa față de  Berlin prin oamenii pe care i-a întâlnit în perioada în care a locuit acolo. Prin povestirile sale doamna Nora Iuga a creat o mașină a timpului în care ne-a invitat pe toți cei prezenți la Hanul Gabroveni și ne-a dus într-o călătorie senzorială în care nu aveam nevoie de nimic altceva decât de un creion bine ascuțit al tuturor simțurilor pentru că aveam să scriem cu el mai târziu.

Traversând Bucureștiul și poezia cu Nora Iuga este al IV-a eveniment  cu scriitoarea la care particip anul acesta și sunt foarte entuziasmată să particip și la următorul, pentru că doamna scriitoare este  de-a dreptul fascinantă, prin tot ceea ce spune îți deschide o portiță în minte și îți face inima să vibreze (vibreze e un cuvânt cam tehnologic după părerea mea, aș vrea un sinonim pentru el). Gata. Doamna Nora Iuga prin vocea și energia sa îți trezește simțurile. Nu ai voie să te simți obosit în preajma sa, sau orice altă senzație negativă, în afară de cele pozitive. Doamna Nora Iuga este un soare de bună dispoziție și razele sale te fac să strălucești în idei și noutăți despre lucruri pe care nu le știai despre tine și despre lume.  Iată o picătură din ce a fost miercuri, 29 iulie la Hanul Gabroveni:
“Sunt lucruri foarte curioase și foarte diferite care se pot spune despre orașe, pentru că există deosebiri atât de mari încât la un moment dat aproape că nici nu mai știi dacă ele toate se pot încadra în noțiunea de oraș. Orașele sunt exact ca oamenii, adică au fizionomiile lor și deprinderile lor mai mult sau mai puțin plăcute. Tot ce eu vă spun este real, chiar dacă uneori îmbracă o formă literară. Când am coborât din tren prima dată la Sighișoara, de pildă, de la început m-a atras atât de mult acest oraș. Eram cu bărbatul meu și cu băiatul și trebuia să schimbăm trenul și aveam la dispoziție 3 sferturi de oră și am zis: Nu se poate. Hai să pornim. Și bărbatul meu mă întreabă: Unde, că nu cunoaștem orașul? Și eu spun: Nu mă interesează, unde ne duc pașii! Adică las orașul să ne ghideze. Și am început s-o luăm pe toate potecile întortocheate să urcăm erau unele străduțe cu pietre de râu. Eram gâtuită de emoție și asta am și simțit, am zis: Ăsta e un oraș bun de murit. Și asta ce înseamna? Am încercat eu să tălmăcesc ulterior. Probabil că era ca o promisiune de trecere în altă lume, în alt spațiu, într-un spațiu promis, într-un spațiu de liniște. Mie nu-mi place liniștea, dar asta era o liniște specială, era o liniște sacră. Era o liniște în care te puteai regăsi tu pe tine. Sighișoara într-adevăr mi-a arătat un chip al meu pe care eu în viața de toate zilele nu mi-l cunosc. Nu am trăit niciodată atracția miracolului mai puternic decât la Sighișoara.” (Nora Iuga)

Svetlana Cârstean: V-ați fi putut consuma singurătatea scrisului la Berlin, orașul despre care spuneți că îl puteți iubi sau urî pentru totdeauna, în timp ce Bucureștiul este un bazar sentimental pentru dumneavoastră. De ce sunteți la București și nu ați ales să locuiți la Berlin?
Nora Iuga: Berlinul nu m-a impresionat absolut deloc din prima zi în care am pășit în el, doar prin uniformitatea lui arhitecturală, printr-o ordine desăvârșită. Parcă ar avea doar un stil arhitectural. Nu există deosebiri între clădiri. Absolut toate casele sunt la aceeași înălțime și absolut nici una nu are acoperiș, am senzația că este un șir de clădiri decapitate. Eu nu pot să văd o casă decât așa cum o văd copii în desenele lor de la 6 ani, care trebuie să aibă pe cap o căciuliță triunghiulară. Mie ordinea asta teribilă a orașelor, nu toate, dar a Berlinului în mod special, îmi inspira o răceală și mai mare decât a oamenilor din Germania. Acum vreau să fiu foarte cinstită. Germanii lasă impresia că sunt foarte reci și de foarte multe ori sunt aroganți până la a te jigni, nu realizează acest lucru, pentru că sunt obișnuiți să se comporte așa. Sunt convinși că ei au întotdeauna dreptate și că ei au acționat așa cum trebuie. Dintr-o generozitate educativă, vor foarte tare să ne învețe să facem ca ei, ca să ajungem și noi ca ei. Un om care are un oarecare orgoliu și un oarecare sentiment național și știe că mai are și el niște calități și mai știe și el să facă alte lucruri decât poporul german, poate chiar l-ar putea întrece, nu se simte bine să primească lecții mereu.
Svetlana Cârstean: V-a luat ceva timp ca să vă dați seama că zâmbetul acela care vă întâmpina peste tot în Germania era de fapt un zâmbet formal.
Nora Iuga: Da, dar nu ai idee mai târziu când am descoperit cât de mult bine ne face acest zâmbet convențional. Am observat și la noi – în tramvai, la carmangerie sau la o cofetărie de cartier, în momentul în care cineva îmi zâmbește, îmi luminează toată ziua. Sunt absolut convinsă după acel zâmbet că sunt simpatică, că pot să mai atrag privirile, că persoana aceea care mi-a zâmbit chiar în clipa aceea s-a simțit sedusă de mine. Noi ne lăsăm ușor înșelați, dar asta e o formă bună. E mai bine să te lași înșelat pentru echilibrul tău psihic și pentru încrederea ta în viață, decât să nu crezi în nimic. E îngrozitor să nu crezi în nimic, să te îndoiești de orice și să spui despre orice că este prefăcătorie și că este convenție. E mai bine să te minți și să primești zâmbetul ca atare, dar să știți că nu e mincinos întotdeauna.
Svetlana Cârstean: Se spune că Bucureștiul este noul și micul Berlin. Credeți că ar putea să fie adevărat?
Nora Iuga: Nu se potrivește. Vreau acum să întorc pagina tot despre Berlin, dar nu atât despre arhitectura lui, cât tot despre oamenii lui. Pe mine mai mult mă atrag oamenii decât casele. Pe când eram la coadă la un magazin, o femeie maură îmbrăcată sărăcăcios a vrut să-mi cedeze locul ei, iar eu având mai multe cumpărături decât ea nu am acceptat. Din spate o altă doamnă bine îmbrăcată mi-a spus: Când o să învățați să fiți politicoasă? Am stat și m-am gândit multă vreme la această întâmplare și am interpretat-o astfel: acea femeie maură nu avea ce să ofere, fiind foarte săracă, faptul că mi-a cedat locul și m-a poftit înaintea ei, era un fel de a arăta că și ea poate să-mi dăruiască ceva și eu i-am respins acest dar. Și atunci admirația mea fără de seamă pentru finețea de gândire a unei nemțoaice a atins niște culmi nemaipomenite.

Verbs describe us
0

Leave a Reply