Raluca Aprodu: Luați-vă animale, vă fac bine.

Fullscreen capture 14072015 225454-002

Dintre actorii care au casa îmbogățită de suflețele patrupede îmi face o deosebită plăcere să vorbesc cu Raluca Aprodu, veșnică iubitoare și salvatoare de animăluțe, și cu Tudor Istodor, un iubitor de necuvântătoare la început de drum. Actorii mi-au spus povestea pisicii din curtea facultății, a pisicii din copac, și importanța prezenței unui animăluț în viața omului.

Sunt foarte încântată că oamenii pe care îi admir eu pe scenă, au un suflet mare și bun în viața lor reală. Comedia Happy End  de la Godot Cafe-teatru pe care eu am văzut-o de 4 ori deja, poate fi un spectacol pe placul mustăcioaselor torcătoare. De ce? Raluca Aprodu și Tudor Istodor ne spun mai jos.

De unde aveți pisica?
Tudor Istodor: Ții minte că la facultate venea…
Raluca Aprodu : Asta este genial! Pisica mea este o pisică teatrală, pentru că am luat-o din curtea UNATC-ului. Repetam la Stele în lumina dimineții cu domnul Colceag și după o repetiție în care dânsul ne mai spunea una alta, noi toți stăteam aliniați în public, dânsul era în scenă, și în spate, vedem o pisică. Pisica intră, se pune în mijlocul scenei și începe să se spele. M-am speriat un pic, Colceag n-a văzut-o. M-am dus am luat-o.Și am aflat apoi  că era cumva pisica facultății. Nu știu de ce se aciuase pe acolo de vreo 3 săptămâni. După aceea pisica a reapărut în timp ce noi jucam o scenă total dramatică din Stele în lumina dimineții. Eu eram cu Mihaela Velicu și plângeam, în spectacol fiind. Și la un moment dat, aud, mă întorc și pe pat lângă mine, în mijlocul scenei, în timpul spectacolului, era aceeași pisică în aceeași ipostază! Se spăla în zonele ei de maximă intimitate, cu 30 de oameni în sală, cu muzica dată la maxim. N-avea absolut nici o problemă. La un moment dat domnul Colceag a luat pisica în brațe și așa a făcut luminile, urlând – Miki, du-te și spune-le să mute reflectorul că eu nu pot că am pisica în brațe. Și mi s-a părut foarte dulce. Cumva este o pisică, cu spirit teatral, pentru că o fi copilărit probabil la UNATC.
Ce-ți oferă ție un animăluț de casă?
Raluca Aprodu: Tot ce ar trebui să-mi ofere un om. (râde) Glumesc. (Serios) Eu fac parte din categoria de oameni care cred că fiecare casă, fiecare cuib de om ar trebui să aibă un animăluț, că e el suricată, că e câine, că e nevăstuică, nu animale exotice. Nu vă luați tigri, că îi chinuiți! Se creează o conexiune între om și animal. Există un sentiment în faptul că ajuți o ființă neputincioasă. Cred realmente că un copil crescut pe lângă animale se dezvoltă mult mai sensibil și mai empatic. Cred că a fi responsabil de mic de un suflet, mai târziu în viață nu are să-ți aducă decât un plus la persoana ta și nu un dezavantaj.
10461383_1032769650082807_9024906906810564114_n-002Tudor, țin minte că la interviul de anul trecut mi-ai spus că ai salvat o pisică din copac, tu fiind îmbrăcat la costum.
Tudor Istodor: Nu eram îmbrăcat la costum. Cum adică? Îmi recunosc micimile acum. Mă duceam în club pe vremuri, demult,  tare demult, și mă îmbrăcasem cu cămășuța și hăinuța frumoase.  Ploua afară, așteptam taxiul să vină și aud din copac miau-miau. Exact ca în reclama pe care am făcut-o, am strigat Pisica! Pisica! Nu puteam să mă urc cu hainele mele frumoase în copac. Am plecat, am abandonat pisica în copac. M-am întors pe la 3 dimineața. Când să intru în scara blocului, pac! pisica în picioarele mele. Era micuță, evident că am luat-o. Nu eram iubitor de animale, dar nu eram nici împotriva lor. Am pus un afiș că am găsit o pisică. M-am gândit că dacă eram în locul celui care a pierdut-o m-aș fi bucurat să găsesc un afiș. După 2 zile, m-a sunat stăpânul, și chiar dacă mă dădeam eu tare cum să te atașezi de o pisică în 2 zile, parcă la suflețel, mă durea un pic. Asta a fost.
Raluca Aprodu: Și acum ești un iubitor de animale!
Tudor Istodor: Nu sunt genul de iubitor care iese cu stindardul afară. Nu sunt așa un salvator cum e Raluca, ea e mult mai activă decât mine în chestia asta. Nu-mi plăceau pisicile, îmi plăceau mai degrabă câinii, dar pe Punguța, eu am decis s-o luăm la noi. De Punguța mi-e drag tare. Îi spun Punguța lu’ tata.
Despre Punguța spuneai tu că e cea mai urâtă pisică?
Tudor Istodor: E cea mai urâtă respectiv frumoasă pisică din lume. Este de culoare tomnatecă, cum i-a spus veterinarul.
E tricoloră?
Raluca Aprodu: Nu, tricoloră ar însemna să aibă un pattern. Dumnezeu i-a aruncat toate culorile care există pe o pisică, i le-a pus ei într-un mod total avangardist, ca să zicem așa. Are un model avangardist de artă modernă Punga noastră. Este oribilă de fapt.
Tudor Istodor: Cea mai frumoasă din lume ți-am mai zis.
Raluca Aprodu: Și fiind urâțică este cea mai frumoasă din lume.
De ce ați numit-o Punga?
Tudor: Eu i-am dat numele ăsta fiindcă m-a fascinat faptul că stă pe pungi, eu neștiind că toate pisicile stau pe pungi.
Cum te-a cucerit Punga de ai vrut s-o adopți?
Tudor: M-a cucerit că am văzut-o acolo cum stătea mică și era bolnăvioară. E cel mai bun animăluț pe care l-am văzut eu vreodată.
Raluca: Și Nestea era.
Tudor: Și Nestea era.

Raluca: Poți să spui că în principal pe tine stă (pisica Punguța).
Tudor: Și când mi-e rău vine și pune pe locul în care mă doare.

Raluca: Uite, un slogan : Luați-vă animale, nu medicamente! Economisiți bani pe medicamente, dacă vă luați un animal.

Ce spectacol credeți că i-ar plăcea pisicii?
Raluca Aprodu: Cred că Happy End pentru că se agită Tudor mult și cred că l-ar alerga prin scenă. Are și pe unde să se ascundă. Are și ce să strice, ce să dărâme.

Tudor Istodor: Și eu cred că tot Happy end. Și la Băiatul din Brooklyn cred că i-ar plăcea, pentru că ar empatiza, când mă supără cineva, ar veni la mine, s-ar pune în brațe, poate l-ar scuipa pe cine e rău cu tata, de asta.

Verbs describe us
0

Leave a Reply