Teatrul ne menține emoția nealterată. Marius Manole joacă din nou la Londra

După ce  a cucerit toate scenele bucureștene, dar și din provincie, Marius Manole a fost să joace la Florența, Moscova, Paris, Bruxelles, Londra, Montréal și Toronto, iar acum se întoarce cu un nou spectacol la Leicester Square Theatre din Londra. Ce spune cel mai activ actor de teatru din România (și posibil din lume) despre spectacolul care îi va aduce împreună pe iubitorii de teatru din capitala Marii Britanii. 

Din 2012 Marius Manole joacă în spectacolul Noi4, pe care eu l-am văzut în cel puțin 5 spații diferite, dintre care și Godot Cafe-teatru. Am avut bucuria de a-i lua un scurt interviu actorului special despre Noi4 de Lia Bugnar, care a obținut premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Undercloud – Festival de teatru independent de orice.

Spuneai că ești cel mai fidel spectator al spectacolului Noi4. Care sunt avantajele de a fi spectator și apoi actor într-un spectacol?
Marius Manole: Avantajul e că până să intri tu, tu vezi cum sunt colegii tăi: dacă sunt într-o zi bună, dacă sunt într-o zi proastă. Dacă sunt într-o zi proastă, poţi să intri cu o energie bună să-i ajuţi. Dacă sunt cu o energie bună ei, atunci tu poţi să intri pe valul lor de simpatie deja creat şi să te bucuri de spectacol. Plus că eu am obiceiul să-mi observ colegii cum joacă într-o zi, cum joacă în alta, se schimbă de la o zi la alta, cum abordează anumite situaţii din text, îmi face plăcere că e un fel de studiu. Eu nu prea am timp să merg la teatru şi dacă merg, e rar. La „Noi4” ajung de fiecare dată că, mă rog, joc în el. Au fost cazuri când am ajuns mai târziu după ce a început spectacolul, din cauză că am avut filmări sau alt spectacol înainte. Eu intru din public spre finalul spectacolului. E foarte interesant. Nu de multe ori intri din public, de cele mai multe ori stai în culise şi nu prea îţi vezi colegii. Aici am avantajul că sunt un simplu spectator.

Ce se întâmplă în timpul spectacolului şi ai vrea să nu se întâmple din partea publicului?
Marius Manole: Îmi place ca lumea să nu se crispeze şi să fie liberi şi să nu se gândească că vin la Shakespeare sau că vin la Cehov. Este o scriitură contemporană, este o comedie-dramă, o dramă-comedie. Mi-ar plăcea să nu se întâmple ca publicul să fie foarte reticent. Să fie un public deschis, asta mi-ar plăcea. Să fie un public deschis şi să ia piesa ca atare, să n-o compare. Publicul e tentat să compare: ce am văzut ieri la alt teatru, e mai bun sau mai prost. Să vină deschişi să vadă ce e în momentul acela, şi mai mult decât e.

Oamenii trebuie să se obişnuiască cu teatrul contemporan în primul rând.
Oamenii cred că s-au mai obişnuit. Nu mai sunt în zona aceea în care oamenii când dădeau cu ochii de un text contemporan înnebuneau şi spuneau că ăsta nu e teatru, că unde e Shakespeare, unde e Cehov…. Acum s-au mai obişnuit. Îmi doresc ca publicul să fie proaspăt, să aibă un ochi proaspăt şi să se bucure de actriţele astea care sunt absolut minunate: Maria Obretin, Lia Bugnar şi Ilinca Manolache. Chiar sunt actriţe bune şi nu mi-o poate spune nimeni că nu e aşa pentru că sunt ferm convins de chestia asta şi n-ai de ce să nu te bucuri de trei partituri foarte bune.

În 2013 ai jucat „Noi4” la Gala Tânărului Actor, Gala Hop, la Costineşti. Cum  a fost piesa primită la Gala Hop?
Marius Manole: Nu prea mă interesează pe mine neapărat cum se percepe o piesă. Pe mine m-a interesat să joc şi atât. A fost un spectacol greu pentru că aveam un public extrem de agitat, compus numai din actori,regizori, critici de teatru, şi de obicei ăsta e cel mai greu şi mai ingrat public la care nu ţi-ai fi dorit vreodată să joci. N-a fost uşor. Unora le-a plăcut, altora nu, cum e şi normal să fie, cum e şi firesc.

Acolo ai intrat în spectacol chiar din juriu…

Marius Manole: Am stat în juriu până a fost momentul meu de intrare. Îţi dai seama că emoţiile erau şi la mine, dar e un exercițiu foarte bun. Mi-a plăcut exercițiul ăsta, mai ales că eu anunţasem tot juriul că eu nu joc în spectacol. Am zis că nu era frumos ca eu să joc în spectacol, fiindcă sunt în juriu, şi ei erau foarte relaxaţi, eu stăteam cu ei pe canapea, îmbrăcat normal, cum eram în fiecare zi, nu aveam nici un costum deosebit, şi la momentul când a trebuit să intru în scenă, am ieşit din juriu şi doamna Oana Pellea mi-a zis că era convinsă că nu joc în spectacol, că nu se poate să stai aşa relaxat când ai spectacol. A fost un exerciţiu, un pariu.
Nu aveai deloc-deloc emoții?
Marius Manole: Aveam nişte emoţii. Eu fac foarte multe exerciţii cu mine de felul ăsta. Văd dacă pot să fac asta. A fost un exerciţiu bun, să-mi reprim emoţiile în aşa fel încât juriul să nu simtă că eu am spectacol.
Spaţiul a fost schimbat de-atâtea ori pentru acest spectacol. Ţi se pare că a afectat spectacolul din punctul acesta de vedere?
Marius Manole: Un pic poate că da. De exemplu, la Costinești era un spaţiu foarte deschis. Pe aceeași scenă au evoluat şi participanţii la Gala Hop, şi lor le-a fost greu în spaţiul ăla. M-am gândit că e o încercare pe care trebuie s-o facem. Da, spațiul a afectat un pic spectacolul, adică era şi normal să fie aşa, dar pentru că noi suntem destul de adaptabili, şi cu decorul şi cu spaţiile, nu a fost o mare dramă.

Verbs describe us
0

Leave a Reply