București – Portret de artist – 37 de personalități culturale fotografiate de Șerban Mestecăneanu

Uneori totul e atât de special în jurul nostru încât am vrea ca ochii noștri să poată capta imaginile și să le stocheze undeva, ca pe niște fotografii. Mai ales în acele momente în care fotografiatul este interzis. Uneori există oameni care ne fac cadou aceste momente atât de inaccesibile,  care deschid drumul spre frumos prin proiectele lor, oferindu-ne o nouă perspectivă de a privi ceea ce avem în jur. Unul dintre acești oameni este Șerban Mestecăneanu, al cărui proiect de a prezenta Bucureștiul prin oamenii săi, cu siguranță este o modalitate de întâlnire cu personalitățile culturale și locurile capitalei, care va trece testul timpului. Spre deosebire de un spectacol sau concert, fotografia câștigă testul timpului, îmbogățindu-ne universul cunoașterii noastre.

Albumul fotografic București – Portret de artist ne prezintă Bucureștiul prin locuri speciale, frumoase și reprezentative pentru 37 de personalități culturale și artistice ale perioadei noastre, care alături de fotografie au scrise și gândurile lor referitoare la București. Albumul se poate achiziționa de la Hanul Gabroveni, str. Lipscani 86-88 (lângă Lupoaică)

Șerban Mestecăneanu: Ca orice proiect, am pornit cu o idee. Ideea pe care am avut-o la început a fost să fotografiez Bucureștiul, asta fost umbrela de bază. Dar evident că am încercat să găsesc o variantă puțin diferită de ce s-a făcut până acum. M-am gândit și tot încercând din toate unghiurile până la urmă mi-am dat seama că modul cel mai frumos și cel mai interesant de a putea să prezinți un oraș este prin oamenii lui, nu orice fel de oameni, ci oameni speciali.

Horia-Roman Patapievici: Am auzit de mai multe ori ideea că Bucureștiul nu trebuie criticat. M-am născut într-o zonă a Bucureștiului în care numele erau foarte stranii, nu numai numele Patapievici e straniu. Murdăria orașului nostru este pur și simplu incredibilă și ne omoară. Bucureștenii între români au o speranță de viață mai scăzută pentru că poluarea este foarte mare aici.
Marian Râlea: Nu aș fi putut să fac meseria mea în altă parte decât București. Bucureștiule, îți mulțumesc că mi-ai dat această șansă. Dacă ar fi să-l asemăn cu un animal ar fi o turmă de câini, care apără Bucureștiul, care plâng cam toți după stăpâni, câini cărora le dăm de mâncare, dar care întotdeauna când mergem acasă se bucură dând din codițe.
Ilinca Goia: Relația mea cu Bucureștiul este la fel de veche ca și mine. Îmi place să descopăr lucruri noi în București, cum am descoperit Delta Văcărești, cu prilejul fotografiilor pe care le-am făcut împreună cu Șerban. Parcurile Bucureștiului îmi plac foarte mult, de pildă Parcul Bordei. Bucureștiul are o viață a lui atât de năbădăioasă, haotică, fascinantă și plină de umor.
Medeea Marinescu: În București există poveștile Cartierului Evreiesc cu niște clădiri de o frumusețe și de o arhitectură absolut uluitoare, puține dintre ele s-au mai păstrat sau au fost recondiționate. Relația noastră după 1989 s-a schimbat, pentru că am fost alungați din casele noastre, ni s-a luat cartea de imobil și am fost trântiți într-un bloc. Foarte mulți am trăit aceste traume. Nu ne-am putut obișnui, majoritatea dintre noi probabil. Bucureștiul a devenit agresiv, lipsit de stil, de culoare sau un gust îndoielnic. Și atunci relația noastră cu Bucureștiul s-a modificat.
Marius Manole: Sunt de 13 ani în București. Am avut norocul să fiu angajat și la Teatrul Național. Am avut norocul să-mi iau și o casă. Am avut norocul să trăiesc multe povești, ceea ce înseamnă că pentru mine orașul a început să capete un nume. Am început să mă îndrăgostesc de locuri. Acum îmi place să mă plimb pentru că am amintiri și cel mai important într-un oraș este să ai amintiri.

Verbs describe us
0

Leave a Reply