Supraviețuitor și luptător pentru viață – Povestea Mihaelei Dodoiu

Sunt o persoană activă, și mai ales obișnuită să fie total independentă.
Din acest motiv cred ca șocul aflării rezultatului operației și biopsiei (carcinom) m-a lovit extrem de puternic… Iar apoi terapiile au dus loviturile la extremul suportabil..
Am descoperit singura nodulul în timpul dușului, iar dacă aș fi avut aceeași încăpățanare și hotărâre pe care o aveam de obicei, și o încredere mai redusă în doctori, probabilitatea de a nu face chimioterapie era aproape de 100%…
Dar pur și simplu vestea m-a demobilizat, pe un fond de oboseală și stres extrem, și duse, suportate, trenate după mine ani de zile într-un ritm ascendent…
 
Deci, dacă mă operam în luna mai anul trecut, aproape sigur nu mă chinuiam cu chimioterapia.
Am ales să am încredere însă într-un singur doctor, care a considerat suficient un tratament cu medicamente din plante, (tratament în care în general cred și pe care l-am ținut cu strictete 4 luni) cu recomandarea de a reveni la control peste 1 an… Se îndeplineau toate criteriile de normalitate, nu există absolut nimic suspect! Nodulul putea fi păstrat, se evita operația…
 
Dupa patru luni însa starea de ne-bine, de rău, de neliniște, și mai ales cred eu o mână cerească, m-au împins să merg din nou la medic… Același medic.. Care a remarcat creșterea nodulului cu 4 mm în 4 luni.. Și a recomandat biopsie…
 
Am descoperit, pe cont propriu în sens omenesc, fizic, realitatea existenței la noi în țară din păcate a unor mode, trenduri chiar și în abordările problemelor medicale.
Revin și subliniez, dacă m-aș fi operat imediat ce am descoperit nodulul (avea 13 mm), aveam absolut toate șansele să nu fac chimioterapie…
Și astfel a început povestea mea, cu operația de sân pe 23 septembrie anul trecut, apoi chimioterapia care a durat de pe 30 octombrie pana pe 7 ianuarie anul acesta, urmată apoi de radioterapie în Luna februarie… Iar apoi de hormono terapie, care va dura minim 5 ani… Terapiile amintite de mine în 3 rânduri au săpat în organismul meu urme care este foarte probabil să nu se mai șteargă niciodată… Iar durerile, stările de frică, disperare nu pot fi descrise cu ușurință…
 
De mare ajutor mi-a fost și faptul că în paralel cu terapiile clasice, am recurs și la un regim alimentar restrictiv, care sunt convinsă că m-a ajutat și mă ajută în continuare….
Și ceea ce m-a ajutat enorm, lucrurile fără de care nu aș fi putut trece prin această încercare, au fost sprijinul și dedicarea familiei, și sprijinul prietenilor – și evenimentul gândit și organizat de către prietena mea Mirela este grăitor de la sine…
Mihaelei Dodoiu

Verbs describe us
0

One thought on “Supraviețuitor și luptător pentru viață – Povestea Mihaelei Dodoiu

Leave a Reply