Mihaela Stanciu: Animalele te simt, te înțeleg și te percep activ.

Downloads7Mihaela Stanciu este cântăreață, profesor de canto și compozitor muzical, dar și un iubitor activ de animăluțe în sensul că are 2 pisici și de câțiva ani a renunțat la consumul de carne.

Ce înseamnă animăluțele pentru tine?

Animăluțele sunt o pasiune a vieții mele. Îmi place tot ce e viu. Îmi plac și florile. Nu suport să văd flori tăiate. Nu-mi place să primesc flori pentru că le văd murind. Mai bine îmi dai cu ghivechi sau nu-mi dai deloc, decât să-mi dai flori tăiate. Am un motan îl cheamă Jumby, este la părinții mei, la Ploiești. Acolo locuiește la casă, poate să iasă în curte să-și facă viața lui de pisică.

Câți ani are?
Are 8 ani de zile. Este salvat de Rareș Dragomir, fiul lui Marcel Dragomir. El l-a găsit pe Giumbi împreună cu alți trei frați într-o pungă de plastic aruncați într-o iarnă în zăpadă. Un lucru foarte trist care se întâmplă foarte des la noi, românii – cei care au pisici, femele, preferă să arunce puii sau să-i omoare.

Nu e mai simplu să le sterilizeze?
E mai simplu să sterilizăm animalele dacă nu ne dorim să facă pui, pentru că e mai trist să chinui un suflet în așa hal, să-l lași să moară de frig. Puiuții sunt ca niște bebeluși, practic, care sunt complet inocenți și lipsiți de apărare, și tu îi arunci ca pe niște gunoaie. Mi se furnică pielea pe mine.

De ce ești atât de atașată de acest subiect?Eu sunt și un militant pentru planetă. Am avut o vreme când eram ecologistă. Din păcate sistemul este cum este. Trebuie schimbat de la mic către mare, dar de la mic să fie multe schimbări, care să determine schimbarea generală. Pentru că dacă nu pleacă de la un om, degeaba plutește în aer o idee de schimbare. Și atunci fiecare trebuie să se gândească la faptul că avem o singură casă, unde putem trăi ca oameni, Pământul acesta care nu știu cum de ne mai suportă. Nu trebuie să fim habotnici și exagerați, dar să facem lucruri mici care în mare fac diferența.

Doar un motan ai la curte?
Mai am o pisică de 15 ani, pe care o cheamă Tozo. Este născută pe 8 martie ca și mine. Pisicile sunt niște creaturi foarte interesante și foarte inteligente. Am observat de-a lungul anilor, având mai multe animăluțe, că oricât de proastă ar fi considerată creatura respectivă de oameni, ea te înțelege. Am avut un pui de găină cu care am vorbit la un moment dat de când a ieșit din ou. Acel pui de găină, care s-a dovedit a fi fetiță, înțelegea când o chemam. Venea cu mine, stătea pe mine, stătea pe umărul mamei mele. Înțelegea când îi spuneam pleacă. O creatură cu care poate nu consideri că te-ai putea înțelege ca om, însă animăluțul respectiv, dacă tu vorbești cu el, și te simte și te înțelege, el va percepe activ ceea ce-i spui. Este incredibil. Eu cu pisicile mele vorbesc de parcă ar fi parte din familie. Ele nu sunt alte specii, sunt membrii din familie, cu acte în regulă.
Ce piese compuse de tine crezi că le-ar plăcea mâțelor?
Nu știu, poate ar trebui să le dedic niște melodii. Poate cântecelele pentru copii pentru că au sonorități simple. Nu pot să-mi dau seama cum percep ei sunetele pe exterior. Celelalte creaturi au alt mod de a percepe lumea, nu o percep cum o percepem noi. Pisicile sunt creaturi mai retrase, un pic mai misterioase. Le place liniștea. Le place să le lași în pace. Apropierea trebuie să vină de la ele. Lui Giumbi nu-i place dacă mă duc eu să-l iau în brațe, trebuie să vină el și vine. Uneori când vorbesc cu mama la telefon și vine Jumby dă telefonul pe speaker și mă pune să vorbesc cu el. Și îmi spune mama că se mângâie de telefon. Mai știu persoane care vorbesc cu pisicile la telefon.

Inclusiv Judy Garland vorbea.
Ce tare! Ce bine mă simt! 😀

Verbs describe us
0

Scrie ce simți