“Memoriile lui Hadrian”, o călătorie prin istorie spre propria regăsire

“Ca toată lumea, nu dispun decât de trei mijloace spre a-mi da seama cât valorează existența omenească: cercetarea propriului eu, cea mai grea și primejdioasă metodă, dar și cea mai fecundă totodată; observarea oamenilor care reușesc cel mai adesea să ne ascundă secretele sau să ne facă să credem că le au într-adevăr; cărțile, cu specificile lor greșeli de perspectivă care iau naștere printre rânduri.”  (Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian)

Apărut la Editura Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, volumul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar poate fi achiziționat și online de pe siteul editurii. Eu mi-am achiziționat cartea cu prilejul evenimentului de lansare moderat de doamna Denisa Comănescu, la care au fost invitați Andreea Răsuceanu și Dan C. Mihăilescu.

Denisa Comănescu: ” Autoarea, Marguerite Yourcenar, a cercetat atât scrierile anticilor, cât și ale modernilor. A vizitat locurile impregnate de spiritul lui Hadrian. S-a întâlnit cu operele în care fără să vrea ajunge să-l recunoască. E vorba de două tablouri Piranes pe care le găsește la un negustor oarecare. În același timp, a încercat să se transpună în spiritul lui Hadrian și menționeazăă, tot în notele de la Memorii, partea cu boala  neputința sufletului din propria experiență. Un astfel de roman nu-l poți scrie decât după ce ai trecut de prima tinerețe, după ce ai trecut de 40 de ani. Și tot ea în aceste note spune că distanța ei față de Antichitate, față de secolul al II-lea și față de Hadrian, nu este o distanță radicală. Din scrierile din 1934 a păstrat o singură frază – Încep să întrezăresc conturul morții.
Andreea Răsuceanu: “După cum spun istoricii, Împăratul Hadrian a înlocuit politica prin cultură. Cum s-a întâlnit Marguerite Yourcernar cu Împăratul Hadrian și cum s-a documentat? S-a întâlnit prin intermediul celor două surse importante ale acestei cărți: Istoria Augustă și Istoria Romei a lui Cassius Dio, din care și-a și conturat cumva un prim profil al lui Hadrian, o personalitate extrem de fascinantă, extrem de multifațetată, îndrăgostit de artă, de literatură, el însuși a scris, îndrăgostit de muzică, cânta la liră, de geometrie.”

Andreea Răsuceanu: “Era o personalitate foarte pasionată de cultură, de limba și cultura greacă. Marguerite Yourcenar mărturisește că a fascinat-o personalitatea lui. Există o dublă raportare a autoarei față de personaj: o dată din interiorul acestuia, nu întâmplător își alege ea ca modalitate narativă confesiunea, narațiunea la persoana întâi, modalitate prin care își apropie cititorul, dar și din exterior pentru că discursul ei este unul foarte bine fundamentat, pornind atât de la cărțile științifice care s-au scris despre Împăratul Hadrian, dar și de la tot ceea ce s-a scris în epoca lui. Cred că este un roman istoric și filosofic.”

Dan C. Mihăilescu: “Eu, personal dincolo de istorie, consider romanul sapiențial și moral. Când aveam 30 de ani nu am văzut în el decât un bildusroman, romanul formativității. Împăratul începe să-și vadă moartea către 47-50 de ani, și spune că la 44 de ani s-a simțit în sfârșit zeu. Abia atunci a simțit de ce în exercitarea actului puterii ai nevoie de o forță, de necruțare, de înțelepciune și de dorință.

Dan C. Mihăilescu: “Ce model de om politic avem astăzi care să știe să conducă sute de mii de ostași, care să știe să accepte moartea, sacrificiul și în același timp să cânte la liră, să compună versuri, să știe magie, chiromanție, astronomie și anatomie?”

Dan C. Mihăilescu: “Este un roman în același timp despre gloria și decăderea umană.  Autoarea spune: “Dacă acest om n-ar fi menșinut pacea lumii și n-ar fi refăcut economia Imperiului Roman, fericirile și nefericile lui m-ar fi interesat prea puțin.
Dan C. Mihăilescu:”Ai o bucurie a reflecție în această carte. Autoarea este de un conservatism minunat. Este o erudită impregnată de latinitate, grecitate, însuși Hadrian trăiește foarte bine în Atena și în Roma. Avem meditații despre trup și suflet, tinerețea între arta militară, între virtute și vicii. La 20 de ani știam ceea ce știu azi la 40, dar fără consistență, spune Hadrian.”

Verbs describe us
0

Leave a Reply