Lansare de carte – Teoria Tăcerii de Iulian Tănase

„Eu scriu ca să rezolv ceva, ca să-mi rezolv mie o problemă în primul rând și dacă se mai regăsesc și alții în rezolvarea mea, cu atât mai bine.”(Iulian Tănase)

La Café Verona, cafeneaua din incinta Librăriei Cărturești, a avut loc lansarea cărții Teoria tăcerii, de Iulian Tănase, volum apărut la Editura Herg Benet, care poate fi achiziționat și online: http://www.hergbenet.ro/carte/teoria-tacerii-iulian-tanase

Cu un public care a ocupat chiar și scările cafenelei, au contribuit la apropierea dintre carte și viitori săi cititori: Cristian Crisbășan, Vlad Eftenie, Horațiu Decuble,Cristian Iftode, dar mai ales autorul care ne-a împărtășit câteva momente din procesul de scriere al volumului Teoria Tăcerii.

Lansarea a fost completată, de fapt întregită, mai bine zis însuflețită, de lectura doamnei Oana Pellea, prin care un pasaj din carte a prins viață chiar sub ochii noștri, ai celor prezenți acolo. Mi-am amintit cu nostalgie și entuziasm de conferința la care doamna Oana Pellea a spus că i-ar fi plăcut să inventeze o tăcere, nu un cuvânt. Să observi tăcerea unui actor poate fi unul dintre cele mai mari miraje ale unui spectator. La un actor și o tăcere poate fascina și te poate purta într-o lume construită special pentru tine.

Cristian Crisbășan: Cartea Teoria Tăcerii are 173 de feluri de a tăcea, imaginate, închipuite și scrise de Iulian Tănase. Dar mai există un 174-lea fel de a tăcea, care este și el prezent în carte, și care se numește simplu: fotografia. Scriitura lui Iulian mi se pare magică și evocă niște imagini foarte puternice, este fotografică pentru mine.
Vlad Eftenie: Este o carte foarte specială, pe care nu o poți citi liniștit, efectiv ai nevoie de pauze din rând în rând, din cuvânt în cuvânt pentru a înțelege și a așeza ideea. Recunosc că are foarte multe straturi, foarte multe dintre ele contradictorii. Eu am o relație foarte specială cu tăcerea, tac cu subînțeles și uneori prietenii îmi spun că tăcerea mea este agresivă. Uneori tăcerea devine comunicare, iar noi comunicăm în foarte multe feluri de care nu suntem conștienți.
Horațiu Decuble: Această carte, deși se cheamă Teoria Tăcerii, nu poate ridica pretenția de exhaustivitate. Am descoperit la rândul meu trei categorii în care Iulian își împarte materia. Prima ar fi cea a deducției analogice, fiecărui cuvânt îi corespunde o tăcere. A doua categorie ar fi cea a reificării pure, momentul în care tăcerea devine un lucru, nu este o mulțime vidă. A treia categorie este cea a narativității, întâmplări de viață sau evadarea în imaginarul imediat, suprarealismul magic.
Cristian Iftode: Când scrii o carte cu o asemenea temă, asumi ceea ce s-ar numi un fel de autocontradicție performativă. Scrii despre tăcere, vorbești despre tăcere. E o dimensiune terapeutică, și asta pentru mine face lucrarea lui Iulian atât de bună. Când am încheiat lectura acestei cărți am simțit din nou nevoia de a scrie despre ce simt, fie că devin publice sau nu acele lucruri.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți