Comedia Desculț în parc a trecut testul timpului

Și eu te iubeam, chiar și atunci când nu te mai iubeam.

Nu am fost prea încântată când am fost dusă neîntrebată la Teatrul George Ciprian ca să văd spectacolul Desculț în parc, în regia domnului Dinu Manolache. Aveam 10 ani și nu știam de ce oamenii aceia de pe scenă vorbeau către noi, dar nu cu noi, ci între ei. Erau extrem de joviali și energia pe care mi-au dat-o din acea iarnă a rămas cu mine pe tot parcursul vieții. Prin Desculț în parc mi s-a stârnit interesul față de teatru, iar această pasiunea avea să devină utilă odată cu realizarea de interviuri și articole care aveau în vizor popularizarea teatrului. Mă îngrijorează soarta unui spectacol de teatru, care arde timp de o oră sau două sau trei pentru tine, spectatorul, și apoi nu mai ai nici o posibilitate să te întâlnești cu el.
Cu o nostalgie care nu mi-a umbrit entuziasmul de a vedea noul Desculț în parc, am alergat într-un suflet la Cinema Patria să văd spectacolul. Ultima oară când îl văzusem a fost pe 28 martie 2011, cu ocazia campaniei Artiști pentru artiști la Sala Mare a Teatrului Național București.

Pe Diana Cavallioti am remarcat-o din spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf? de la Teatrul de Comedie. Este o actriță cu o energie aparte, parcă menită veșnic veselă, copilăroasă și pură. Acestea sunt doar câteva dintre calitățile pe care le-am observat eu, pe celelalte trebuie să le descoperiți voi cu fiecare spectacol în care joacă.
În Desculț în parc Diana Cavallioti face un rol dincolo de superlativ și evident că sunt subiectivă când afirm acest lucru. Dar cine poate fi obiectiv când vorbește de teatru, de acest provocator de trăiri și sentimente, un dialog între suflet și trup perfect timp de câteva ore? Mintea nu mai există când te afli la un spectacol care ți-a furat inima.
Comedia romantică Desculț în parc este cea mai celebră piesă a lui Neil Simon, având 1530 de reprezentații pe Broadway în perioada 1963-1967.
Ștefan Bănică semnează regia spectacolului și este personajul principal masculin din piesă – avocatul Paul Bratter, preocupat în permanență de munca sa și mult prea puțin de soția sa, Corie Bratter (Diana Cavallioti), care este într-o vervă permanentă de a-i atrage atenția. În povestea lor intervine mama-soacră (Ileana Cernat), femeie delicată, dar hotărâtă, vecinul cel misterios care vine pe fereastră, Victor Velasco (Răzvan Vasilescu), și reparatorul de telefoane (Șerban Georgevici), care intervine în acțiunea spectacolului la momente deloc prielnice. Chiar și recuziterii au un moment special coregrafic între acte.
Este foarte simplu să îți placă un anume actor dintr-un spectacol, se întâmplă în general. Mie îmi plac spectacolele, adică munca fiecărui actor, împreună cu regizorul, pe care o văd strălucind pentru fiecare suflet aflat în sală. Am un respect imens față de oamenii care cred în ceea ce fac și care își pun toate forțele lor creative pentru a mișca ceva în noi, cei atât de flămânzi de o emoție. Probabil sunt foarte norocoasă că pot vedea chiar și acum spectacolul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de teatru, și sper ca această bucurie s-o aveți și voi, referitor la spectacolele pe care le iubiți.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți