Pasiune pură sau despre chinul de a fi îndrăgostit

Răutatea lui nu era premeditată, nici studiată. Era pu și simplu o lipsă de tact, o frică deghizată în hainele amabilității. (Pasiune pură de Lena Andersson, Editura Humanitas Fiction)

Colecția Raftul Denisei ne-a prilejuit întâlnirea cu un nou roman, Pasiune pură de Lena Andersson în traducerea din limba suedeză a Lilianei Donose Samuelsson. La Librăria Humanitas de la Cișmigiu am avut parte de o frumoasă supriză prin prezența încântătoare a Antoanetei Cojocaru, care a lecturat câteva pasaje din carte.

Carmen Vioreanu, lect.univ. dr. Facultatea de limba şi literatura suedeză de la Universitatea din Bucureşti: Titlul în original al romanului este un termen juridic, și anume, Procedeu abuziv, un roman despre iubire. Nu știu ce ar spune autoarea dacă ar vedea acest titlu, Pasiune pură. Nu este vorba chiar despre pasiune, ci mai mult despre obsesie. Romanul are legătură cu o pausine dar este mai mult o tranșare a unei obsesii a acestei femei Ester Nilsson, 31 de ani, doctor în filosofie care se îndrăgostește de acest artist vizual mai în vârstă, Hugo Rask.
Laura Grunberg, scriitoare, sociolog şi profesor universitar: Scriitura poate fi feministă, dacă o identificăm sub forma unor constante precum subiectivism, instinctualitate, senzualitate, preocuparea pentru studiul femeii și femininului, lucruri pe ca re le regăsim în carte. Dincolo de criteriul autoidentificării, putem spune că nu este o carte feministă, e o femeie care îi trăiește drama și se pierde în iubirea pentru el, nu se mai ocupă de viața ei, nu se mai ocupă de cariera ei. Unde-i feminismul? Unde-i femeia emancipată?
Marina Constantinescu, jurnalist cultural, realizatoare TV, critic literar, critic de teatru şi de film: Finalul este cumva cheia nu doar a cărții, și nu doar a unei povești care se desfășoară foarte mult cu celălalt personaj pe care îl iubește într-o închipuire. Fantazează, brodează pe fiecare detaliu, pe această așteptare care durează mult. Se agață de fiecare gest sau de lipsa unui gest. Probabil că iraționalul iubirii îi dă această putere a absenței. Se creează pasiunea excepțională față de cineva foarte trecător în viața ei, un pictor într-adevăr fascinant, un bărbat puternic, un artist vizual, făcător de imagini, dar nu în povestea ei de iubire.
Dana Jenaru, critic literar: În roman există o lămurire conform căruia este mult mai ușor să duci un răspuns clar decât o atitudine difuză. Romanul devine un ghem al unei pasiuni pure și în același timp dure, o pasiune născută din fragilitate, vulnerabilitate, egoism, nevoia feminină de a domina, chiar de a manipula în anumite situații, frustrare, dorințe care se schimbă de pe o zi pe alta sau se îngroașă, impulsuri și mai ales dificultatea replierii ființei. Iubirea este văzută ca un fenomen care dezechilibrează ființa.

Verbs describe us
0

Leave a Reply