Alegem meseria sau meseria ne alege pe noi?

Uneori lucrurile se potrivesc atât de bine, încât cred cu înverșunare că am fost făcută pentru meseria pe care o practic. Alteori, nu-mi iese nimic și tot ce fac e contra orice, iar convingerile că fac ceea ce trebuie, mă determină să caut soluții pentru eventualele probleme întâmpinate. Când drumul pe care mergi e mai mult greu, decât plăcut, când forțele îți dispar mai repede decât apar, atunci e clar că ai nevoie de o reevaluare a propriilor opțiuni și de regândire a strategiei profesionale. Și dacă nu e timp de așa ceva?

Munca ne salvează de la tot ce e negativ în jurul nostru, în cazul în care credem cu tărie în ceea ce facem. Dacă ne urâm jobul, atunci ne urâm pe noi înșine și ne planificăm o moarte lină și adâncă a sufletului, urmată firesc de minte, inimă și trup. Dacă nu faci ce-ți place, dar nici nu lupți pentru asta, atunci rolul de victimă este unul superficial și greșit asumat. Ca să poți fi victimă trebuie să lupți pentru dreptate, nu să suferi din cauza unor nedreptăți.

Sunt exact ceea ce-mi doream să fiu de la 15 ani de când am intrat la clasa de jurnalism a liceului Mihai Eminescu din Buzău. Ce mai înseamnă un vis sau o pasiune în ziua de azi? Pentru mine, totul.

Librăria Humanitas de la Cișmigiu este un spațiu foarte generos, care găzduiește și concerte, dar și lansări de cărți care nu aparțin Editurii Humanitas. De exemplu, joi, 12 martie, a avut loc o dezbatere numită Literatură și televiziune, cu tema cărții La taclale cu idolii de Daniela Zeca-Buzura, apărută la Editura Polirom.

Am cumpărat cartea și apoi m-am așezat cuminte și nerăbdătoare să ascult ce avea să-mi povestească doamna Daniela Zeca-Buzura despre idolii săi, dar iată ce spune jurnalista despre motivația alegerii titlului: Cuvântul idolii din titlul cărții conține o ironie saturată pentru că idolii au întotdeauna picioarele de lut.
Mihai Coman:  În lumea mass-mediei și mai ales a televiziunii lucrurile se schimbă extraordinar de repede. Probabil că esența presei este efemerul, sentimentul acesta extraordinar, aproape o beatitudine a investiției în ceva care a doua zi va fi uitat.

Luca Niculescu: E o carte care ne analizează meseria. Te face să te simți ca la psiholog. Am avut câteva străfulgerări și puneri în perspectivă după ce am citit cartea. Este important să reflectezi asupra a ceea ce faci.
Cristina Liberis: Un moderator trebuie să aibă o pregătire temeinică, și în primul rând să-și cunoască invitații, nu să-i întrebe atunci cum se numesc. În al doilea rând, invitații nu sunt întotdeauna aleși de moderator. Pentru că pe piață există atât de multe televiziuni de știri și e o bătălie maximă pe subiecte și pe invitați, de cele mai multe ori invitații sunt aleși de echipă, de redactor-șef și sunt aduși invitați care să facă audiență.

Marius Constantinescu: Ori eu nu am făcut niciodată talk-show ori eu sunt un răsfățat al sorții și mi-am făcut propriul talk-show. Mie nu mi-a impus nimeni niciodată nici un invitat. Nu mi s-au impus întrebările. Acest tip de talk-show în care m-am exersat de niște ani buni și-mi place să cred că îl voi face și în viitor, este un fel de joacă el având inițial ca piață de desfacere TVR cultural. Au fost interviuri one-to-one în urma cărora eu am crescut profesional și nu numai. Personalități ca Salman Rushdie, Luciano Pavarotti, Oana Pellea, Andrei Șerban, te ajută să te dezvolți ca fire, ca om, ca persoană și ca personaj. Mă întrebam dacă talk-show-ul nu ar trebui să fie în primul rând un spectacol al ideilor. Eu în această accepțiune a talk-show-ului cred în primul rând. Aș vrea să văd spectacole, concerte, simfonii ale ideilor, pentru că am certitudinea că dacă ele ne ajută pe noi cei care le realizăm, să creștem și să ne descoperim noi valențe în interiorul nostru, pot face același lucru și cu cei care se uită la ele. Faptul că mai există câteva și la noi în ciuda vicisitudinilor prin care a trecut televiziunea culturală din ultimii ani, mă face să fiu cât de cât optimist.

Verbs describe us
0

Scrie ce simți