Ștefan Bănică – rafinament artistic, emoții calitative, universul binelui creativ

“Prin forța și puterea viziunii artistului este distrus acel întreg static, sintetic, numit lume. Artistul ne redă un univers vital, fremătător, viu din toate punctele de vedere.” (Henry Miller)

Din anul 2003 tot merg la concertele lui Ștefan Bănică, iar de 1997 ani la spectacolele de teatru, emisiuni, filme, și teatru tv, ce au fost adevărate experiențe de viață pentru mine, întrucât prin alegerea domnului Ștefan (pe atunci Junior) ca artist preferat încă din copilărie, mi s-au stabilit automat niște repere. Atât de mult mi-a plăcut arta sa (muzica și rolurile în care îl vedeam mai ales în cele alături de doamna Emilia Popescu), încât am vrut să știu mai mult despre originile sale creative, inspirații, admirații.

Și astfel la 11 ani am început să fac cercetări despre muzica rock n roll și filme de musical și în acest mod m-am îmbogățit cultural și afectiv, am fost mereu în contratimp cu preferințele generației mele, dar mereu interesată de fiecare apariție a unui artist nou care practica un stil musical fără să fie la modă și care mi se părea cel mai adevărat și puternic fel de exprimare artistică pe care eu îl cunoscusem din proprie inițiativă.


Timpul a trecut, domeniul cultural a devenit o preocupare principală a mea, domeniile de interes multiplicându-se și extinzându-se pe parcusul anilor. Undeva a rămas categoria Ștefan Bănică, tonul care a dat nuanțele a ceea ce sunt eu acum din punct de vedere profesional, iar pentru acest lucru doresc să-i mulțumesc cu fiecare oportunitate.
Așadar, am fost aseară la concertul dedicat Zilei Femeii… M-a impresionat ca de obicei forța sa de a exista pe scenă, fiorul artistic pe care îl transmite când își interpretează creațiile muzicale, energia caldă și copleșitoare care te invită să dansezi și să cânți, chiar dacă te miști asemeni unei ciuperci în bătaia ploii și urli ca o maimuțică în Africa. Cum a spus și domnul Ștefan – Suntem aici ca să ne simțim bine unii cu ceilalți, și mai ales cu noi înșine.

Îl percep ca pe un om neobosit de a se dărui prin muncă, un exemplu rar de putere, rezistență și perseverență în mica piață artistică românească. Într-un interviu din 1999 spunea că i s-a oferit o oportunitate de a lucra la New York, dar a refuzat-o – Nu am înțeles la acea vreme de ce, pentru că rock n roll-ul ar fi mers excelent în patria lui. Dar crescând, mi-am dat seama că realizarea unui vis se simte cel mai bine la tine în țară, când nu ai toate ușile deschise, când nu e totul atât de simplu, dar nici foarte complicat ca să te împiedice să-ți împlinești ce ți-ai propus.

Următoarea întâlnire cu domnul Ștefan Bănică este cu prilejul spectacolului Desculț în parc (comedia inimii mele forever and ever), 23 martie ora 19:00, Cinema Patria.

Verbs describe us
0

Leave a Reply