Vlad Bîrzanu: Cred că pisicile ar fi bune pe comedie.

Pozitiv nevoie mare referitor la meseria sa pe care o practică în cel puțin 3 orașe ale țării, actorul Vlad Bîrzanu are o sensibilitate aparte când vine vorba de animăluțe. Îi plac câinii, dar mai cu seamă adoră pisicile, pentru că le-a avut în casă dintotdeauna și îmi mărturisește că se inspiră de la expresia corporală a motanului său uneori, pentru rolurile sale din teatru.

J.F.: Care este relația ta cu animăluțele?
V.B.: Îmi plac foarte mult. Am și un motan, Miloș îl cheamă, și e foarte drăguț. Îmi plac în mod special pisicile, dar îmi plac și câinii. Îmi plac animalele, în general.
J.F.: Ți-au plăcut dintotdeauna?
V.B.: Da, mai ales pentru că am avut pisică de când eram mic. Am avut mai multe pisici pe parcursul anilor. Mi-au plăcut dintotdeauna pisicile foarte mult.
J.F.: De ce este bine să avem animăluțe?
V.B.: Pe mine mă bucură foarte mult să-l văd trecând prin casă pe motanul meu. Îmi dă o stare de relaxare, de bucurie, pe care nu pot s-o explic neapărat, dar mă simt foarte bine când îl văd. Sunt fascinat de multe ori de comportamentul lui. Recunosc că și studiez pisicile pentru că mi se par foarte expresive, mai expresive decât cățeii puțin, chit că sunt puțin mai reci. Au o corporalitate extraordinar de interesantă. Coada e cel mai fascinant lucru la o pisică, fiindcă exprimă atât de multe cu coada, chiar și când cu corpul nu face nimic. Doar stă pur și simplu blank, dar cu coada exprimă enorm. Chiar mă gândeam ca actor cum poți face asta – când stai blank, cu ce exprimi, că n-ai coadă. (râde) Cum faci asta? Încerc să le studiez, pentru că e foarte interesant. Au niște reacții foarte interesante care sunt bune mai ales pe comedie, adică își iau niște praguri excepționale și foarte puternice și clare.
J.F.: Și eu m-am gândit că mi-ar fi utilă o coadă pentru exprimare.
V.B.: Te ajută foarte mult, uneori te și dă de gol.
J.F.: Ce crezi că exprimă motanul tău cu coada?
V.B.: Orice. Depinde. În funcție de cum se mișcă. Uneori e bucuros și cu coada dărâmă tot ce e în jur. Uneori e nervos. De multe ori am senzația că are coada ca un șarpe, atunci e nervos și atunci îl las în pace, ca să nu mă atace și fiindcă nu-mi plac șerpii (râde).
J.F.: Te atacă motanul?
V.B.: Da. Ca și oamenii, fiecare are un temperament diferit. Iar el are un temperament care uneori e agresiv.
J.F.: Ce spectacol crezi că i-ar plăcea motanului din toate cele 8 pe care le ai?
V.B.: Nu știu dacă i-ar plăcea O poveste ciudată cu un câine la miezul nopții ( Teatrul Anton Pann). Adevărul e că a citit cartea. I-au făcut ai mei o poză cu el citind cartea și era foarte simpatic, când eu lucram la spectacol. Cred că i-ar plăcea Bizoni, pentru că am o replică referitoare la el.

Verbs describe us
0

Leave a Reply