Prima seară japoneză a anului 2015 de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu

„Nu-mi mai citesc niciodată lucrările odată ce le-am dat la tipar…poate după șase luni sau un an, în care timpul a mai atenuat din durere, altfel simt prea acut chinul pe care l-am trăit scriindu-le.” (Yasunari Kawabata)

Probabil una dintre cele mai interesante seri culturale de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu este cea organizată de Editura Humanitas împreună cu Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru„.

Am un deosebit respect față de traducătorii acestei limbi străine pentru că ne înlesnesc legătura dintre cele două culturi și ne introduc într-o lume aparte, precum lumea Japoniei, unde totul pare trăit cu intensitate, cu măiestrie, cu eleganță și rafinament, fără dor și jale, fără patetisme, o lume cu mult mister care ne ajută să descoperim ființa umană altfel.

Mulțumită traducătoarei, Cornelia Daniela Lupșă, acum pot avea acces la cele mai intime scrieri ale lui  Yasunari Kawabata, și anume Jurnal de la şaisprezece ani şi Adolescentul, amândouă cuprins în același volum apărut în colețcia Memorii Jurnale de la Humanitas, ce poate fi achiziționată și online.

Cu energia sa pozitivă și entuziasmul de a face lucrurile,  Șerban Georgescu,  fidel cititor declarat al lui Kawabata, ne-a mărturisit că a citit Jurnal la șaisprezece ani și Adolescentul în două zile și că nu obosește niciodată să lucreze.

Apropo de lumea dură din spatele clădirilor metalice din Tokyo și plăcerea de a privi cireșii înfloriți, e adevărat că în lumea romanelor lor nu se întâmplă nimic, dar în ritmul și în felul lor se întâmplă, ne-a asigurat Șerban Georgescu.
Simona Vasilache, critic literar, spune despre carte  că: Este o experiență bogat literaturizată și transpusă în forma confruntării omului cu limita, a confruntării omului cu suferința unui alterego foarte apropiat, în care se amestecă și o trăsătură specifică japonezilor, aceea a datoriei împinsă până dincolo de ceea ce poți accepta. Se îmbină și acest echilibru foarte subtil între momente de maximă intimitate distruse ireversibil de năvala aceasta a fiziologiei, care îți aduce permanent aminte cât de mizerabil se sfârșește totul.
Pasionat de Teatrul No, Liviu Ornea, matematician și critic de teatru, afirmă că : În toate romanele lui Kawabata este o imensă delicatețe a sentimentului și a apropierii de cotloanele ascunse ale sufletului. În mod paradoxal, există de asemenea și o infinită delicatețe în apropierea de manifestările mai mult sau mai puțin marginale ale perversiunii și ale sexualității. Delicatețea scriituri și finețea unor pasiuni pe care ei le descriu ca fiind definitorii pentru cultura japoneză de la plimbările în grup tradiționale la date fixe ca să vezi cireșii în floare, la pelerinajele la temple ca să vezi hortensiile înflorite. Toate acestea sunt în contrast cu o duritate extrem de evidentă a relațiilor dintre oameni.
Sandra Istrate, profesor de limba japoneză şi specialist în civilizaţia japoneză: Japonia nu este ceea ce vedem la televizoe sau în reviste, este doar ceea ce citim, descrisă de autorii japonezi. Cei care l-ai citit pe Kawabata au constatat cu siguranță influențe de la Dostoievski, James Joyce, Maupassant. În general Kawabata a scris romane, dar a scris și poezie, având o personalitate atât de sensibilă.
George Moise, scriitor: Există o ecuație în literatură, de fapt în orice discurs narativ, potrivit căruia – dramă+timp=comedie. În ce măsură această formulă rezistă depinde doar de dramă și nu de timp. Nu cred că ne putem aminti râzând de toate lucrurile, indiferent de cât de mult timp a trecut. Tind să cred că formula nu se aplică în cazul lui Kawabata, pentru că am observat că actul scrisului e ceva mai chinuitor la el decât la alți scriitori.

Datorită serilor japoneze  de la Humanitas Cișmigiu moderate de Șerban Georgescu, director CSRJ, la care asist din 2014,  mi-am achiziționat cărțile – Frumusețe și întristare, Dansatoarea din Izu, Îngerul decăzut, Confesiunile unei măști și Povestea doamnei Murasaki.

Verbs describe us
0