Ne naștem îngeri și murim demoni

E foarte pustiu în Rai, parcă toți îngerii plecaseră în vacanță și singura activitate care le rămăsese sufletelor de făcut era să vizioneze pasaje din viețile lor pământene. Cât și-au detestat și contestat existențele, iar acum că erau atât de departe de ele încât nu mai simțeau nimic, pluteau și călătoreau prin diferite dimensiuni ale lumilor lor. Nu mai simțeau nimic, dar observau tot. Sufletele ar fi cei mai buni reporteri de transmisiuni live. Ei ar reinventa reality-show-urile și televiziunea ar fi mai interesantă datorită relatărilor lor.

DSC_4840pp

Pe Pământ e atât de frig și noapte. Doi copii stau îmbrățișați sub o bancă. Se pierduseră de casa lor și acum mai știau cum să ajungă. Începe să picure. Se strâng și mai tare în brațe. Picură tot mai tare. Încep să plângă. Se opresc. Ploaia își aranjaseră stropii în formă de cărare ce le ghida pașii către căsuța lor.

Se spune că ploaia sunt lacrimile tămăduitoare ale îngerilor. Îngerii nu dorm niciodată. Au grijă ca oamenii să doarmă bine și să viseze frumos. Multe energii nevăzute au grijă de noi, în timp ce noi insistăm în a ne face rău.

În camera ca un cufăr al unei lumi pierdute, valurile multicolore ale unei lumi sonore se sparg de realitate.

Iubirea este probabil singura trăire incompletă atunci când ea se află într-o singură persoană. Iubirea nu judecă și te cuprinde în farmecul ei exact când îți dorești să nu te mai atașezi de nici o ființă terestră. Dar de fiecare dată atașarea vine altfel. Sunt mulți oameni care se sperie de ceea ce simt și încearcă să sufoce orice trăire care nu este în conformitate cu standardele societății. Dar până la urmă cine este societatea ca să aibă drept de decizie asupra inimii tale, când nici tu nu deții controlul suprem asupra ei?

Întotdeauna am vrut să simt tot și să să-i fac să se simtă bine, dar iubirea nu este despre bine, iubirea este despre înțelegere, dependență, evoluție, surprindere, entuziasm, puritate, intensitate. Toate astea le constați numai după ce nu le mai simți, când nu mai trăiești. În moarte, tot ce părea vital când eram în corpul acela, acum e o constatare pe un perete de rea purtare a îngerilor. Știați că unii ne naștem îngeri și murim demoni? Eu nu-mi aduc aminte de viața mea, dar îmi aduc aminte de oamenii din ea, sufletul meu e descompus datorită lor, dar e și frumos.

Verbs describe us
0